Niste englezi erau nemultumiti. Nu erau suparati de calitatea serviciilor sau a hotelului. Pe acesti turisti îi agasasera rusii cu care au fost “colegi de odihna”. Citez din memorie: “hotelul este unul bun, din pacate sunt prea multi rusi”. Am fost un pic contrariat. Am crescut în Moldova, am avut prieteni rusi, stiu limba rusa, deci o sa-mi fie bine. Cu ce i-au deranjat rusii pe englezi? Cu siguranta, mi-am zis, se va vorbi rusa, iar familia mea nu o sa aiba bariere de comunicare. Cât de mult m-am înselat?!
Aeroport, avion, aeroport, autobuz, hotelul Laphetos din Mavgat, Turcia. Somnorosi, obositi dupa un drum de vreo 5 ore, ajungem la receptia hotelului. De ajuns, am ajuns noi, dar nu prea reuseam sa vorbim cu angajatii de acolo. Toata atentia sarmanilor era captata de doua rusoaice, care strigau în gura mare ca aveau o problema legata de niste prosoape. Am ridicat nepasatori din umeri. Oricum, era prea devreme sa ne facem griji, abia ajunseseram, asteptam sa sarim în mare, sa ne punem gura la cale. Nu i-am dat prea multa atentie incidentului, dar trebuia: era primul semn ca englezii avusera dreptate.
Rusi reprezentau vreo 80 la suta din totalul turistilor din hotel. De fapt, proportia era cred valabila si pentru toata zona Antalya. Asa ca, cei din hotel, dar si vânzatorii bazarurilor din împrejurimi vorbeau o rusa primitiva, cât sa te întelegi. O sa va mire, dar în curând nu mi-a mai pasat ca stiu rusa. Mai mult, am refuzat sa “gavaresc” ruseste în hotel, dar si oriunde în alta parte as fi mers. De ce? Am observat ca turcii te tratau mai rece, mai indiferent daca le vorbeai pe limba lui Puskin. Alta era atitudinea, însa, daca îi dadeai cu “inglisul”. Dar nu-i condamn pe sarmanii turci. Când comandau bautura la bar, mâncare la tejghea, rusii nu foloseau niciodata cuvintele magice: “va rog” si “multumesc”. Daca te calcau pe picioare, te loveau din greseala, te împingeau cu cotul “se rusinau” sa-si ceara scuze. Nu stiu de ce. Poate pentru a nu parea inferiori? Le-am gasit si alte explicatii. Am zis ca este complicat sa-ti ceri iertare la tot pasul, mai ales când lumea se îmbulzeste în fata bufetului suedez. Nu era nicio problema si daca cineva se lovea de mine în piscina. Aici era destul de aglomerat. În schimb, nu aveam explicatii si cu greu întelegeam de ce rusii se bagau în fata când se forma o coada? De ce se postau în fata usilor liftului si nu catadicseau sa lase loc celorlalti sa treaca? De ce vorbeau tare si rastit de parca hotelul era numai pentru ei? Apropo, n-am crezut ca rusii sunt capabili de furt! Eram la o taraba, iar în fata noastra o rusoaica a bagat între sâni… un sapun. A observat ca am vazut-o si ne-a soptit, îndemnându-ne sugubat: “vazmi, on ni zametit”, adica “ia, el nu o sa observe”. M-a socat cât de mult îsi încarcau farfuriile de la bufetul suedez si cât reuseau sa manânce la final. Lasau resturi cât ratia saptamânala pentru o familie din Etiopia. Vodca era aliment indispensabil. Era ciudat si curios sa-i vezi cum dis-de-dimineata îsi pregateau paharelele de vodca. Paharele pe care le dadeau gata în timp ce-si consumau ouale, pâinea prajita, cafeaua. Mare mestesug de betie, ca sa-l parafrazam pe Creanga.
Dar eram în vacanta, eram liber ca pasarea cerului, aveam o saptamâna la dispozitie, un teanc de carti necitite. Fericire! Încercam sa nu bag în seama lipsa de politete a unor needucati. M-am tinut pâna în a 5-a zi. Atunci i-am zis un pic mai apasat unei tate, evident rusoaice, care se bagase în fata tuturor, ca se formase o coada si ar fi fost nemaipomenit sa o respecte. Se uita la mine nedumerita, îi explicasem totul în engleza si nu stiu ce o fi înteles. Totusi ca s-a conformat imediat. Deci, stia ca greseste, o facuse intentionat, astepta doar ca cineva sa o puna la punct asa cum, probabil, se întâmpla de obicei în Rusia Muma. Si mai era un aspect foarte urât în comportamentului fratilor slavi. Aspect care, pe mine cel putin, ma enerva la culme: daca se deranjau sa se adreseze cuiva, fie conational, fie strain, fie angajat al hotelului, o faceau în rusa. Bre, nu esti în tara ta, nici macar într-un stat care a fost odata în URSS. De ce ar trebui ca toata lumea sa-ti stie limba? Se întâmpla cam în felul urmator: el te întreba ceva, desigur în rusa, tu îi raspundeai în engleza, iar rusul tot ruseste bodoganea. Dupa mine este o lipsa crasa de respect. În aceste conditii, vrând-nevrând gândul m-a dus la situatia limbii române din Republica Moldova. Deci, de ce nu vor sa ne învete rusii limba? Da, este vina noastra, dar nu suta-n suta. Pur si simplu asa este construit rusul. Asa vede el lucrurile. Asa a fost creata cultura lui, mai curând incultura, sa se impuna prin limba, felul de a fi.
La întoarcerea acasa am gasit pe internet emisiunea “Nasha Russia”, daca sunteti din Moldova cu siguranta stiti despre ce vorbesc, în care cei doi protagonisti, ala mic si ala blond, joaca rolul unor rusi veniti în vacanta în Turcia. Genial. Copia perfecta a realitatii. Nu am râs însa nici un pic. Este o realitate cruda, dura si cu care m-am confruntat. Nu cred ca mai merg în Turcia anul viitor. Nu din cauza serviciilor. A fost în regula. Motivul: sunt prea multi rusi. Un coleg îmi zice: “pai, Vitalie, dar nu erai obisnuit cu rusi în Moldova?” Eu îi explic ca în Moldova sunt mai putini si nu îi vezi chiar zilnic, iar el îmi da o replica fantastica: “mai Vitalie, în Moldova si un rus este prea mult!”
SURSA: Blogul lui Vitalie Cojocari