-
În acest context în minte îmi vine o situatie. Eram în mijlocul unei dezbateri febrile. Niste jurnalisti, evident din Chisinau, discutau daca ar fi fost de interes public înca o stire despre înca o întâlnire a înca Aliantei, care urma sa mai discute înca o data despre alegerea presedintelui. Desi nu ma implicasem, nu întelegeam de ce atâta vorbaraie?! Concluzia mi se parea clara: stirea era de doi bani. Caci, dupa mine, politicienii din AIE sunt niste perversi impotenti si introvertiti. Adica si-ar dori s-o faca, dar nu pot, asa ca tin totul ascuns. M-am crucit, însa, când am vazut ca pâna la urma respectivul subiect de presa a fost considerat “bun de tipar”. Argumentul cel mai important fusese parerea cuiva, care sustinea ca a fost la o cumatrie cu câteva seri înainte, iar cel mai dezbatut subiect de la masa era “alegerea presedintelui”. Atunci am ramas consternat de-a binelea. Acum râd. Râd pentru ca politica de la Chisinau chiar este o cumatrie moldoveneasca. Cei care sunt prieteni pe fata, de fapt, se sapa pe la spate, iar cei care sustin ca sunt dusmani de moarte în lume, se întâlnesc în tihna serii si beau câte un pahar în cinstea afacerilor pe care le pun la cale.
-
Si totusi, daca jurnalistii sunt atât de politizati, oamenii vor fi altfel? Desigur nu. Pâna la urma majoritatea oamenilor, moldovenii în special, înghit pe nerasuflate stirile. Daca asta se da la televizor, rasuna la radio, ori apare prin zire, site-uri, noi despre asta vorbim. Ca Moldovioara are cu totul alte probleme; ca economia tarii este oloaga, oarba si curva stirba pe cine mai intereseaza? Noi îi dam înainte cu alegerile presedintelui. De parca în asta s-ar concetra toate problemele. Eh, daca am alege un sef al statului ce bine am mai trai… Vorba aia, trai pe vatrai. Gresit, fratilor jurnalisti si nu numai! Nu totul se rezuma la politica în Moldovioara noastra. Este prea multa politica, sunt prea multe discutii în jurul acestor escroci, banditi, lipitori, vârcolaci fara inima - politicienii. Voi, fratii mei jurnalisti, nu sunteti niste prelungiri ale microfoanelor, pixurilor, tastaturii. Nu trebuie sa luati fiecare bârfa, propozitie, discurs politic si sa le transformati în mega stiri, mega evenimente. Nu sunt! Ori de câte ori deschid un site de stiri, un ziar, când dau drumul la televizor nu vad decât 5, maximum 6 politicieni. Ei sunt realitatea moldoveneasca. Oare nu mai exista si altceva în afara de “Vladimir Voronin a declarat”, “Mihai Ghimpu a remarcat”, “Vlad Filat a fost”, “Marian Lupu a tinut sa precizeze”, “Dorin Chirtoaca a spus”, “Iurie Rosca s-a urcat în copaci”?
-
Sunt atât de putine stiri sociale, stiri economice în Moldova, încât uneori cred ca realitatea de la teve si realitatea reala, ca sa zic asa, sunt paralele si nu se intersecteaza. Fix ca în axioma lui Euclid. De fapt, stiti ce? Cred ca politica chiar este cea mai mare problema a Republicii Moldova. Dar nu cum este prezentata acum, ci în sensul ca avem prea multa. Nu stiu daca sunteti de acord cu mine, dar prea multa politica strica. Este ca un vierme care ne manânca sufletele. Politicienii moldoveni sunt plini de sine si, pentru ca anume ei fac agenda publica, nu mai au niciun fel de frica, respect pentru jurnalisti sau oamenii simpli.
-
PS: Aici, în Bucuresti, un politician, nu zic cine, m-a asteptat o jumatate de zi ca sa-i iau un interviu. Nu am avut pâna la urma timp, dar nu s-a suparat, mi-a zis ca pot conta pe parerea lui oricând e nevoie. Asa ar trebui dresati si politicienii de la Chisinau.
SURSA: Blogul lui Vitalie Cojocari