-
De unde vine teama asta, dragi moldoveni? De ce sa tac? Eu sunt departe de casa, sa presupunem ca’s mai ferit oleaca de furia unor autoritati palite în cap cu tigaia. Dar chiar daca as fi acasa, de ce sa-mi fie frica? Oare nu pot spune ca drumurile au gropi, spitalele sunt mizerabile, scolile tâmpesc, judecatorii sunt plin de bani corupti, politicienii îs jegosi si altele, si altele, si altele… Pot. Si fac asta. Ciudat, dar nu mi se întâmpla nimic. Întrebarea este de ce taceti voi? De ce atunci când sunteti în birourile unor functionari, acceptati sa fiti calcati în picioare, acceptati sa stati ca animalele la usi? De ce?
-
Nu înteleg, de ce nu va aparati drepturile si interesele? Voi sunteti multi. În schimb ei: functionari, politicieni, politisti, învatatori, medici, judecatori sunt putini, o minoritate. De ce va temeti de ei, în conditiile în care, de fapt, EI SE TEM DE VOI. Au mare noroc de întunecimea care va tine cu capul plecat. Culmea, stati smeriti chiar si atunci când vedeti ca un moldovean de lânga voi se rascoala. În loc sa-l sustineti, sa va aparati concetateanul, sa va aparati si pe voi, la urma urmei, va puneti pe… tacut. Si taceti, si taceti. Cumplit mai taceti. Dar asta în cel mai bun caz. De multe ori se întâmpla sa-l reduceti la tacere si pe cel care a îndraznit sa-si ridice capul. “Taci, bre, nu vezi cât de rai sunt, ne tin aici si mai mult daca îi enervam”, îl puneti la punct pe cel care cere dreptate. Frica asta animalica v-a luat mintile. Va este frica si de faptul ca ar putea sa vi se faca frica…
-
Un lucru m-a învatat tata. Sa nu-mi fie frica, sa-mi cer dreptul de a fi tratat omeneste. Tin minte ca ma lua de mânuta, intra civilizat, politicos în biroul functionarului, medicului, omului cu hârtia si cerea detalii în legatura cu problema lui. Evident, i se raspundea în doi peri si era trimis dupa usa, sa mai astepte. Daca simtea ca îl trateaza ca pe un fraier, ridica toata institutia în picioare. Ajungea în biroul sefului. Batea pe la usi sa caute responsabilul de o anumita situatie. În timp ce ceilalti moldoveni se piteau prin colturi, ca nu cumva sa fie asociati cu omul idealist, care cere sa fie tratat ca un om, nu ca un soarece, el îsi cauta dreptatea. De multe ori se baga pentru altii. Exact cu aceeasi ardoare o facea. Stiti ce se întâmpla într-un final? Reusea sa demonstreze ca functionarii freaca menta si erau nevoiti sa rezolve problema, nu doar sa se faca. Ce exemplu mai bun vreti pentru un pusti? Cum credeti ca reactionez astazi când vad ca mi se face o nedreptate? Cum credeti ca sanctionez nesimtirea. Si ce daca sunt la vama, iar vamesii se scarpina într-un loc si organizeaza campionate de soliter? Ma iau de ei si îi întreb, desigur respectuos, cât mai au de gând sa ne tina pe acolo? Nu-mi pasa daca le distrug posibilitatea de contrabanda a unora, care sperau sa treaca ceva tigari în cazul în care vamesii vor fi mai indulgenti. Nu mi-e frica. Ce pot sa-mi faca functionarii de la vama? Demnitatea mea este mai importanta.
-
Stiu leacul pentru frica moldovenilor: cât mai multa demnitate, consumata în toate situatiile. Sa vedeti atunci cum politicienii nu o sa ne aiba drept prosti! Apropo, sunt sigur ca femeile din Moldova au mai multa demnitate decât barbatii moldoveni. Cei din urma devin bravi doar când au ceva tarie la bord. Si atunci nu fac nimic altceva decât sa se bata, sa strice geamuri. Adica nimicuri. În rest, când sunt nealcoolizati, se transforma în niste berbecuti ce pot fi mânati lejer în abatoare. Poate e cazul sa ne transformam într-o societate matriarhala?