Voua va vine sa credeti ca printre noi exista astfel de specimene? Cum va simtiti când stiti ca un copil micut, fara aparare, un sufletel plin de iubire este batut cu bestialitate de un tip care, din întâmplare, îi este tata biologic? Personal sunt devastat. Sunt cutremurat pâna în maduva oaselor. Dar stiti ce este înfiorator de-a dreptul? Faptul ca societatea moldoveneasca considera ca “bataia este rupta din rai”, ca “unde da parintele creste”. Societatea moldoveneasca este barbara, este prizoniera a Evului Mediu. Moldovenii cred cu tarie ca educatia unui copil trebuie facuta prin si cu bataie. Nu stiu daca sunteti de aceeasi parere cu mine, dar eu nu-l învinuiesc doar pe monstrul cu chip de om ca si-a omorât copilul. Vina o poarta în egala masura mama, societatea, institutiile statului, noi toti. Ce veti spune despre cineva care vede un copil în cusca unui tigru si trece nepasator? Ca este un sadic nebun. Veti învinui cumva tigrul? Nu, animalul este animal, nu ai ce sa-i ceri. Asa-zisul tata a fost transformat de alcool într-un fel de tigru fara minte: îmi cer scuze si de la toti tigrii din lume, stiu ca nu si-ar omorâ puii. Asadar, ce a facut societatea, ce a facut mama, ce au facut institutiile statului când au vazut, când au stiut ca micuta este “în cusca” unui alcoolic? Nimic.
-
Dar sa-i luam pe rând. Urmaream declaratiile vecinilor care recunosteau cu seninatate ca au vazut copilul cu vânatai, cu urme de violenta, ca stiau bine ca “tatal” îsi batea copilul. Ce au facut pentru a opri atrocitatile? S-au implicat în vreun fel? Nu. Ce fel de oameni pot privi linistiti cum o fiinta firava este omorâta în bataie? Oare de ce cred moldovenii ca parintii au drept de viata si de moarte asupra copiilor sai? Oare printre vecini lipsesc barbatii adevarati? Oare printre vecini nu exista nicio mama cu suflet? Oare societatea moldoveneasca este atât de înapoiata? Mama micutei recunoaste: “poate trebuia sa anunt la politie”. Si o spune cu calm, de parca vorbeste de moartea lui Hitler, ci nu despre moartea propriului copil… Pe de alta parte, este imposibil ca satul sa nu fi stiut de batai. Primarul stia, functionarul din primarie angajat ca asistent social stia, politistul de sector stia. În satele Moldovei nu exista secrete. Toata lumea stie tot despre toata lumea. Atunci sa nu manânce rahat functionara de la raion, care sustine ca nu avea de unde sa afle despre caz. Ea nu a fost anuntata pentru sa sistemul de alerta în astfel de situatii extreme este prost. Sistemul este prost mai ales din vina ei. Functionara trebuia sa stie, asta este meseria dânsei: sa stie, iar scuza “n-am avut habar” nu o absolva de vina!
-
La moartea lui Panciu o tara întreaga a sarit sa comenteze, sa protesteze, sa bata din picioare. De ce? I-a pasat cuiva de Panciu? Nicidecum. Politicienii se înjurau la televizor, derapau în secretomanie comunista, iar poporul era ahtiat dupa aceasta telenovela politica. La moartea micutei din raionul Leovei lumea nu vrea sa comenteze nimic. Mocanu nu face nicio dezvaluire. Bloggerii nu scriu posturi dupa posturi. Editorialistilor nu publica nicio pastila satirica. Este o tacere de mormânt. Nimanui nu-i pasa de îngerul de la Leova. Ea nu este în relatii de amicitie cu procurorul general. Îngerasul nu este implicat în nicio activitate politica si nici rudele sale. O ipocrizie cruda, neaosa, moldoveneasca se lasa ca o ceata silentioasa peste acest caz. Moldovenii tac. De ce suntem interesati mai mult de un omor prin imprudenta, tainuit de niste cotcari ajunsi în politica, dar manifestam indiferenta ucigasa când un copil este omorât cu salbaticie sub ochii tuturor? În Padurea Domneasca crima a avut loc în secret. Într-o casa din Leova omorul s-a produs practic în vazul tuturor. Cu toate acestea, nu ne pasa! Suntem un neam de ipocriti, de salbatici, de indiferenti. Ne pasioneaza exclusiv circul politic, telenovelele în care sunt implicati oameni puternici, dar nu niste pici fara putere si fara viitor. Televiziunile nu dau breaking news, bloggerii nu fac spume la gura, editorialistii nu latra ca niste câini ai democratiei, luptatorii cu mafia nu promit sa razbune copilul. Nimeni nu vrea sa schimbe gândirea moldoveneasca. Merge si asa…
-
Tsss! Taceti. A murit un copil. Sa ne întoarcem privirile. Nu vrem sa stim, sa vedem, sa ne dam cu parerea. Nu dorim sa schimbam sistemul, ca functionarii sa afle din timp de aceste grozavii. Nu vrem sa aflam câti copii din Moldova sunt maltratati de parintii biologici. Nu vrem ca statul sa se implice, sa salveze aceste sufletele triste. Criminalii adevarati suntem noi: societatea, jurnalistii, bloggerii, politicienii, simplii telespectatori, consatenii, primarul, functionarii de la asistenta sociala. Ipocrizia, apatia, lipsa noastra de interes a omorât un copil si va continua sa ucida… Iarta-ne, Doamne, ca suntem niste moldoveni!