Întreb toate acestea pentru ca Moldova nu este doar saraca, amarâta si depopulata. Nu! Moldova are oameni putred de bogati, oameni care nu au nicio problema financiara. Acestia sunt o minoritate, în mare parte vorbitoare de limba rusa, formata din insi ce par o casta, adevarati unsi ai Domnului. Ei bine, indivizii respectivi conduc cu adevarat tara. Fie ca intra sau nu în politica, fie ca sunt sau nu la vedere, de fapt si de drept, ei trag itele în Moldovioara mea. Ei au strâns averi obscure pe vremea lui Gorbaciov, Snegur; au continuat sa se îmbogateasca pe timpul lui Lucinschi; nu au avut nicio problema, ba chiar le-a mers snur cu Voronin; sunt ca în sânul lui Dumnezeu si astazi, pe vremea domnului Vlad Filat.
-
Asadar, au trecut anii, însa în Moldovioara aceiasi oameni sunt bogati si cam aceiasi oameni sunt saraci. Bogatanii au Moldova lor, absolut paralela cu Moldova saraca. Republica of-of-of Moldovioara a ajuns ca o tara din America latina: împartita în foarte bogati si foarte saraci. Bogatii Moldovioarei sunt periculosi(având în vedere trecutul lor semi-mafiot) si lipsiti de patriotism: ei îsi tin banii în conturi elvetiene, odraslele în scoli britanice, bolnavii în spitale austriece. În orice clipa sunt în stare sa-si ia talasita daca miroase a fum. În aceste conditii, starea de saracie lucie si bogatie ultra-luxoasa în care este împartita societatea le convine de minune. Pentru ei nu conteaza cine este la putere, conteaza ca saracul sa fie tinut în saracie, iar prostul în prostie. Atât. Neamul meu sa traiasca, iar dupa mine si potopul.
-
În virtutea profesiei, care ma arunca în tot felul de locuri, m-am intersectat si cu bogatanii Moldovioarei. Mama, mama, au niste haine, niste masini, de ti-e jena de luxul pe care îl afiseaza. I-am auzit vorbind despre saracie. Eram într-un restaurant si nu stiu cum a început un fel de confesie: “stii, spune un fanfaron îmbracata în Armani de sus pâna jos, uneori merg în masina (un SUV de vreo 50 de mii de euro) si ma uit la cei din rutiere, îi vad ca se uita la mine, iar eu întorc capul ca sa nu observe ca i-am vazut. Dar chiar si asa ma simt urmarit de privirile lor”. Auzi, atitudine?! Credeti ca este rusine? Nu, este mai curând un sentiment de scârba. De parca saracii ar fi leprosi…
-
Nu sunt comunist, totusi nu-mi place sa vad oameni atât de bogati într-o tara atât de saraca. Poate daca eram un german de rând, caruia nu îi este frica de ziua de mâine pentru ca are “di tati”, nu aveam nicio problema cu bogatanii germani. Însa vin din cea mai saraca tara din Europa, o tara în care nu ai voie sa fii putred de bogat, în conditiile în care restul sau poate resturile abia îsi târâie toalele dupa ei. Cu alte cuvinte, nu as avea o problema cu oamenii super bogati, daca ar exista o clasa de mijloc reprezentata de oameni simpli, muncitori, dar care traiesc binisor si bine. Într-o tara normala, saraci sunt doar cei care nu vor sa munceasca, cei lenesi la minte. În Moldova poti fi harnic, destept, însa este suficient sa fii corect si ajungi sa traiesti la limita saraciei. Moldova nu este o tara normala!