Pasha (mai are pâna la Norton, aspectul fizic nu este totul, celalalt e un titan, al nostru este doar moldovean) a avut o prestatie bunicica. Oricât ar vrea cârcotasul din mine sa gaseasca hibe în interpretare, nu au fost. Omul stie meserie. Am de comentat însa pe marginea show-ului. Caci a cântat bine, piesa parca are ritm, iar Pasha nu este un barbat urât, se aseaza destul de repede în inima europencelor, totusi, show-ul de pe scena nu-ti fura deloc ochiul. Dansul este searbad, fetele sterse, costumatia ieftina. Asta ne lipseste noua: un lucru facut bine pâna la capat. Noi mergem undeva doar sa nu ne facem de râs. În traducere libera, la moldoveni “merge si asa”. Mentalitate perfect mediocra.
-
Îi analizam pe azeri. Desi stau mai mult cu fundul în Asia o tin sus si tare ca sunt europeni. Prin concursul organizat la Baku demonstreaza ca reusesc sa faca fata acestei titulaturi pe care si-o aroga cu multa mândrie. Totul a fost organizat cu decenta. Sala de concurs era surpinzator de frumoasa, prezentatorii demni si simpatici chiar daca au avut emotii. Uitându-ma la azeri m-am prins asupra gândului: sa ne fereasca bunul Dumnezeu sa câstige Pasha al nostru. Noi suntem în stare sa trântim în gât orice organizare europeana chiar daca, geografic, suntem în Europa si vrem chiar în Uniunea Europeana. Si când te gândesti ca odata am fost concetateni cu acesti azeri, ca am pornit la drum din aceeasi tara, Uniunea Sovietica. Atunci, în ‘89, eram la acelasi nivel… De ce la altii se poate si la noi nu? De ceeeeeee?
-
Poate pentru ca pe noi ne intereseaza mai mult linistea propriului buzunar si nicidecum interesul public. În aceasta ordine de idei citesc cu stupoare pe blogul lui Gandrabur ca aproximativ tizul meu de la Moldova 1, Vitalie Cojocaru, directorul de marketing, si-a luat sotia în Azerbaidjan si s-au cazat la un hotel cu pretentii din Baku. Gandrabur spune ca toata aceasta fita a fost platita cu cash din fondurile nesecate ale televiziunii nationale. Tot timpul am zis, dom’le, aceasta televiziune are bani multi. Degeaba ne plângem noi ca TâVâMâ este saraca. Vedem ca surse pentru deplasari sunt cu duiumul. Acum astept o explicatie publica a domnului Vitalie Cojocaru, dar si a domnului Marin. De fapt, sunt câteva întrebari la care sunt sigur multi ar vrea un raspuns: cât a costat escapada eurovizionista a sotilor Cojocaru? Câti reprezentanti ai televiziunii Moldova 1 au mers pe bani publici la Baku? Cât a costat totul? Si, nu în cele din urma, de ce este nevoie sa plece directorul de marketing la concursul ieurovizion în fiecare an, în toate colturile Europei? El nu are de munca acasa, în Moldova, la Moldova 1? Din ce stiu eu, rolul domniei sale este sa aduca publicitate pentru televiziune, dar nu sa însoteasca împreuna cu consoarta cântaretii care ne reprezinta tara. Oare câta publicitate ne va veni din Baku?
-
Iar ca sa închei într-o nota optimista, vreau sa zic ca Pavel Turcu a ajuns pâna la urma la ieurovizion. Numai ca are mai multe kilograme, si ani, si o pereche de ochelari pe nas. Cânta în engleza si nu stiu de ce si-a luat cetatenie muntenegreasca. A fost prea mare spaga pentru cea româneasca? Dar mai bine sa-l ascultam.