Lucru nemaivazut în lume. S-ar întoarce globul cu susul în jos! Si cum Chuck nu-si poate pune în pericol imaginea pe care a construit-o cu pumnul sau mai greu ca Pamântul, evita Moldova. Dar poate ar fi cazul sa-l chemam, totusi? Politia moldoveneasca nu are piuit în fata betivanilor, scandalagiilor, care au pus stapânire pe sate si orase. Cine sa-i mai salveze pe moldoveni? Saracii de moldoveni. Poate doar Chuck Norris?! Dar, ziceam eu, pâna si Norris ar putea s-o încaseze de la Ghena, Tolea si compaska.
-
Acum serios. Urmaream stirile despre bataile nocturne, luptele de duminica din satele si orasele Moldovioarei. Cu un ochi râdeam, cu unul plângeam. Ca-n povesti. Numai ca în viata reala nu vine nici un Fat Frumos, nici un Chuck Norris sa-i salveze pe amarâtii de oameni. Într-o tara civilizata, daca mergi pe strada, iar o haimana ori mai multe haimanale încep sa-ti toarne pumni, cel putin o persoana suna la politie. Si politia vine. În Moldova, o tara din evul mediu, poti lua bataie, poti muri fiind pisat în picioare doar pentru ca ai mers pe o ulicioara sau pe o strada într-un moment nepotrivit. Este atât de strigator la cer, încât nici nu pot sa ma scârbesc.
-
Dragilor, nu va puteti închipui cât de rau, umilit, neînteles, batjocorit si abandonat de societate se simte un om batut fara motiv. Asta, mai ales atunci când autoritatile nu fac nimic pentru pedepsirea celor vinovati. Spun toate acestea pentru ca am trait o experienta urâta, o amara senzatie de neputinta si o ura fara capat împotriva unor animale de oameni care au lovit niste oameni dragi mie. Motivul: distractia. Da, da si de o suta de ori da! Exista în Moldova animale de oameni, care îsi bat semenii din divertisment. Fie ca s-au uitat la prea multe filme cu Chuck Norris, fie ca si-au alcoolizat creierele, fie ca nici nu le-au avut, dar aceste animale de oameni se aduna în haite, îi ataca pe unii sau altii si nu le pasa ca îi pot omorî. Distractie sa fie! Si dai un picior, si dai un pumn, si loveste-l cu scândura rupta din gard… si râzi în gura mare. Râzi în acel moment, dar râzi si a doua zi, când, în timpul altei betii, te vei lauda cum împreuna cu alte 10 animale loveati un consatean cazut fara vlaga în noroi.
-
Nu exagerez. S-a întâmplat ca persoane dragi mie, 4 la numar, sa fie luate la pumni si picioare de vreo 20 de animale. Grozaveniile care mi s-au relatat m-au facut sa am cosmaruri. Cum sa lovesti pe cineva cu bâta, sa-l dobori la pamânt si dupa aceea sa sari cu piciorul peste capul lui? Cum sa dai în femei ce încearca sa apere un om lesinat dupa ce zeci de lovituri i-au crapat efectiv capul? Cum? Numai niste stricati la dovleac sunt în stare de aceste atrocitati. Dar sa va zic întrebarea la care chiar nu am un raspuns: cum sa traiesti stiind ca aceste brute nu au patit nimic, iar statul nici nu a încercat barem sa le izoleze de cetatenii normali? Au trecut vreo 5 ani de atunci, iar animalele de oameni se plimba înca libere pe strazi. Oare pentru situatia asta fara precedent sa acuz politia, sa acuz politicienii, sa acuz saracia, sa acuz sistemul de învatamânt care nu educa, dar îngroapa suflete? Nu stiu. Cert este ca toate aceste lucruri ne afecteaza pe toti. Astazi au fost batuti oamenii dragi mie. Mâine vor fi zdrobiti în picioare oameni dragi tie sau, cine stie, poate chiar tu “ai sansa” sa ajungi victima a bataii de duminica seara…