Dar înainte ca dirijorul sa apara pe scena si sa-si arunce bagheta cu adevarat magica în aer, am privit roata în jur. Acea sala superba a Ateneului era putin peste jumatate plina. Eh, mi-am zis eu cu amaraciune în gând, oare unde sunt toti moldovenii din Bucuresti, toti basarabenii cu sau fara cetatenie, toti studentii ce au ramas pe vara în capitala României? Daca veneau la concert, cu siguranta ca nu i-ar fi încaput nici zece Ateneuri! De ce ne încapatânam noi, moldovenii, sa evitam cultura adevarata? Mi s-a facut rusine si de mine un pic. M-am gândit ca doar norocul face ca în acea zi sa fi avut liber de la munca.
Dar acest moment trist a durat doar câteva minute, caci toate gândurile negre au fost zburatacite de zborul primelor acorduri. Sala a amutit. Ceea ce se cânta era pur si simplu Dumnezeiesc. Cum, Doamne, sa fii atât de talentat, atât de atins de har si sa poti crea o astfel de muzica?! Si nu-l am în vedere doar pe compozitorul ariilor interpretate. Vorbesc de cei de pe scena, de pe a caror arcusuri coborau spre noi niste sunete coplesitoare. În acel moment mi se oprise respiratia. Uitasem sa mai trag aer în piept, creierul mi se deconectase, maxilarul îmi cazuse, ochii mi se holbasera. Asa ceva nu poti asculta la Mezzo TV, nici în casti, nici în boxe. Nu poti trai sentiment mai înaltator decât daca mergi la un concert de muzica clasica. Aflasem definitia sublimului.
Moldovenii din Orchestra Nationala de Camera erau de-a dreptul fascinanti. Si când ma gândesc ca toata aceasta experienta m-a costat doar 7 lei românesti, nici doi euro… Ei bine, sentimentele pe care le traiam nu aveau pret. Bravo, artisti moldoveni, ma mândresc si sunt fericit. Mi-ati deschis ochii: Moldova este cea mai bogata tara din Europa cu astfel de oameni talentati. Ca sa fiu sincer pâna la capat, va spun ca sunt un tip calcat pe ureche nu de urs, ci de elefant. Totusi, muzica a gasit calea sa, a ajuns pâna în creierul meu scofâlcit si mult prea cinic, lumesc. Stiti la ce ma gândesc? I-as obliga pe toti moldovenii sa mearga barem o data pe jumatate de an la un spectacol ca acesta. Cred ca am deveni mult mai bogati. Caci numai prin cultura, educatie multa va scapa Moldova si de saracie, si de Voronin, si de Lupu, Filat, Ghimpu. Cultura elibereaza!
SURSA: Blogul lui Vitalie Cojocari