A fi moldovean în Moldovioara este periculos! Ca pacient ai putine sanse de supravietuire daca: nu ai bani, nu ai pile, nu ai gura mare si… nu ai noroc. Caci spitalul din Moldova este drumul cel mai scurt catre poarta Raiului. În caz ca o cautati. Mai tineti minte povestea unei cunostinte pe care medicii au trimis-o acasa sa moara pentru ca îi descoperisera nus’ce forma de cancer. Au trecut aproape doi ani, iar respectiva cunostinta a mea este înca în viata. Cred ca a avut mare noroc sa fie trimisa “sa moara acasa”, numai asa a reusit sa ramâna în viata. Paradoxal, nu? De altfel, m-am întarit în convingere dupa ce am citit o istorioara postata de cineva pe un forum. Vorbea de o ruda de-a sa diagnosticata cu cancer la sân. Spre deosebire de cazul pe care îl cunosc eu, ultima a avut bani sa plateasca un tratament “gratuit” cu citostatice. Rezultatul? Dumnezeu s-o odihneasca în pace, dar acum este la doi metri sub pamânt. Medicii asa si nu au aflat daca pilulele si-au facut efectul distrugându-i cancerul. Saraca femeie a murit de ficat, rinichi si din cauza a nu stiu caror organe care au cedat. Uite-asa, numai bolnav în Moldovioara sa nu fii!
-
Nu-i învinuiesc pe medici. Departe de mine gândul. Învinuiesc sistemul, îi învinuiesc pe cei care sunt în fruntea tarii, îi învinuiesc pe toti cei care au condus si conduc ministerul Sanatatii. Mai învinuiesc si sistemul educational moldovenesc: medicii care ies astazi de pe bancile facultatii “N. Testimiteanu” nu par sa fie la fel de buni ca cei de ieri. Noi înca mai avem structura sanitara, înca mai avem oameni buni, înca mai avem specialisti, înca mai avem medici care cred în umanitate. Din pacate se pierd în marea de semidocti, rau intentionati si spagari. Pacat! Dar sa va pun o întrebare retorica. Daca aceste lucruri oribile au loc în Chisinau, oare ce se întâmpla în “provincie”?! Nu o sa va zic decât o chestie anecdotica, din umorul negru cu care a fost înzestrat un medic dintr-un orasel uitat pe harta mica a Moldovioarei. Oraselul Rezina. Cica atunci când intri la acest medic în cabinet, te ia de mâna, te trage la fereastra si ti se adreseaza, privindu-te cu ochii sai injectati: “Vezi cimitirul de acolo? Ei bine, jumatate dintre ei au fost îngropati de mine!”
-
Credeti ca acest medic îi sperie pe moldoveni? Spre deosebire de domnul Lazarescu, domnului Moldovenescu nu-i este frica de sfârsit. Moldoveanul este obisnuit cu moartea. Oricum, moartea este un aspect, un detaliu al vietii, nu-i asa? Moldoveanul are încredere mai mult în biserica. Moldoveanul îsi trage radacinile din Miorita, care promoveaza imposibilitatea luptei cu inevitabilul. Dar Miorita ar trebui rescrisa. Moldoveanul ramâne moldovean, la el nu s-a schimbat nimic: înca mai crede în luna si stele, în soarta si nunti. De schimbat, s-au schimbat ungureanul si vrânceanul. Nu doar s-au schimbat, ci si înmultit. Acum se numesc medici, politicieni, politisti, iar lista o puteti continua voi. Toti vor moartea moldoveanului, iar acea mioara, laie, bucalaie, care nu e mioara, ci o jigarita de presa ce abia respira, îl avertizeaza în fiecare seara: “Înca un moldovean, un copil de 7 ani, o femeie tânara a murit în spitalele din Moldovioara!” Eh, dar ce folos? Moldoveanul ramâne fatalist. Închina un pahar pentru sanatatea sa, a celor apropiati si plânge: “iar la cap sa-mi pui… un iPhone, cheile de la un BMW si pasaportul/cetatenia româneasca”.