Da, veti spune, dar daca nu se alege “un prezâdent”, iar alegeri? Este adevarat, suntem în alegeri prelungite de câtiva ani. Pe politicianul moldovean nu-l hrani, însa da-i campanie electorala. Va fi cel mai fericit. În schimb, noi, alegatorii ne saturam repejor de jocul ”Fraierii voteaza, smecherii se îmbuiba”. Schema este simpla, politicienii ne mint în fata si noi îi alegem pe cei care par olecuta mai putin mincinosi. Numai ca la un moment dat nu mai are niciun haz. Asadar, problema nu este în presedinte! Sa spunem lucrurilor pe nume, nu lipsa sefului de stat ne deranjeaza, ci mai curând alegerile.
Daca faci un sondaj în rândul politicienilor din Moldovioara, cu siguranta majoritatea îti va spune: “Alegeri repetate? O prostie. Pierdem bani, timp, respectul cetateanului.” În concluzie, si cetateanul, si politicianul sunt impotriva alegerilor. Sa lasam atunci dracului lucrurile asa cum sunt: presedinte interimar, guvern si parlament de coalitie. Si cu asta basta! Altfel ne facem de râs în fata lumii. Mai întâi formam de dragul legii o comisie, care asteapta pâna la ora 12 cel putin o candidatura. Nu vine nimeni. Ce înteleg strainii din asta? Ca functia de presedinte al Moldovioarei este mai ingrata decât munca de maturator, decât munca de vidanjor. Se întaresc în convingeri când vad în sfârsit un candidat, un emigrant din Africa. Încântator. Râd rusii de noi de se umfla la burta. Râdem si noi, dar cu jumatate de gura. Ne discreditam cu alegerile acestea si nici nu avem o imagine prea slefuita pe afara.
Când colo, si fratii nostri, “transnistrenii”(ce nume de popor, transnistreni, parca ar fi locuitorii planetei Zulu) ne dau o lectie. Ei sunt absolut capabili sa-si aleaga presedintele. Noi, ne cotârcim de ani buni deja. Superb! Daca îmi permiteti o gluma macabra. Eu zic sa preluam experienta fratilor români. Tineti minte de la lectia de istorie “Unirea Principatelor Române”? Cum a avut loc? Simplu, era anul 1859, iar Cuza a fost ales domnitor în Tara Moldoveneasca, dupa aia poporul l-a cerut si în Tara Româneasca. Repetam figura? Adica, asteptam ca “transnistrenii”(ha-ha-ha, nu mai pot, ce nume pot sa aiba astia…) sa-si aleaga presedintele, dupa care iesim cu mic cu mare în PMAN si strigam: “Noi votam Kaminski!” sau “Noi votam Sevciuk!” Misto, nu? Omorâm doi iepuri dintr-o lovitura. Unu, ne alegem cu un presedinte, doi, reîntregim Moldovioara Muma.
SURSA: Blogul lui Vitalie Cojocari