Bancul de mai sus a fost parafrazat. Era celebru în perioada lui Ceausescu sau Ceasca, cum îi mai zic românii. Dupa ce am citit cu cât ar putea sa se scumpeasca gazul, m-am înfiorat si asa mi-am amintit de banc. Altfel, este doar haz de mare necaz. Pentru ca în aceste conditii Moldovioara pare un adevarat lagar de concentrare. Moldovenii cum fugeau de saracie, asa si fug. Au ramas satele pustii de vorbesti singur. Îmi spunea cineva care munceste prin Italia ca a revenit pentru o saptamâna în satul de bastina si nu i-a venit sa creada, zeci de case parasite, pe ulite doar copii si batrâni, adulti mai vezi pe la barul din sat. Asadar, nu va spun cât de dezamagit sunt de democrati. Nu au reusit decât sa ne dezamageasca si sa-si lase acolitii sa fure.
Apropo de furat, deja s-au apucat de o fabrica de lactate si au anuntat nus’ce controale pe acolo. Mi se zburleste parul de nemultumire. Se pare ca sunt printre putinii. Nu stiu de ce moldovenii se uita impasibili la aceste atacuri de halire a afacerilor care mai misca în Moldova. Pe undeva îi înteleg. De ce sa se agite ca unii bogatani vor ramâne fara “capica”? Principala grija a moldovenilor este în prezent când vor reusi sa-si ridice cetatenia româneasca, când vor putea pleca în Italia, Spania, Portugalia? Asa ca nici scumpirea gazului nu pare o problema prea mare, oricum înca e cald. Si apoi, batrânii care vor ramâne în Moldovioara s-au obisnuit cu frigul si saracia. Un singur lucru ar trebui sa stabilim: ultimul care pleaca sa stinga lumina si sa închida usa lagarului, sa nu iasa câinii.
SURSA: Blogul lui Vitalie Ciobanu