Nu vreau sa-i compar pe nord coreeni cu moldovenii, dar nu pot. Un michiduta îmi sopteste ca exista multe lucruri în comun. Poate si prin prisma faptului ca noi am fost Coreea Europei ani în sir. Poate si prin faptul ca avem o Coree peste Nistru. Nu stiu cât de ciudat o sa vi se para, dar Coreea e un loc care atrage mii de turisti anual. Ce cauta aici “îmbuibatii din vest”? Senzatii tari, evident, dar îi împinge si curiozitatea de a fi pasit într-o zona controlata de “Big Brother”, unde individul conteaza cât o pata pe ciorapul stâng. Apropo de Coreea noastra, cine a fost în Transnistria? Sa ridice mâna în sus. Cine nu, sa mearga. Serios, sa mearga.
Transnistria, Tiraspolul în special, este unul dintre putinele locuri din spatiul CSI în care s-a conservat Uniunea Sovietica. S-a conservat atât pe strazi, cât si în capul oamenilor. Ori de câte ori mergeam în Transnistria, fie cu diferite filmari, fie în incursiuni personale aveam impresia ca ma întorc în timp. Am facut ochii cât cepele când am vazut automate de apa gazoasa pe strada. Stiti voi, aparate ca acelea care îl scuipa în fata pe lupul din “Nu pagadi” dupa ce acesta strica paharul. Mda, Transnistria ar putea sa se numeasca si Nostalgistria. Militienii au aceleasi uniforme, secera si ciocanul sunt peste tot, Lenin la fel, pâna si fetele oamenilor sunt sovietice.
Apropo de oamenii de acolo. Sunt fenomenali! Venise unul la noi în sat. Aflasera consatenii mei ca era din Transnistria si, curiosi, l-au luat la întrebari, cum e pe acolo viata, cum mai stau lucrurile? Daca l-ai fi ascultat fara sa stii despre ce este vorba, ai fi avut impresia ca nu locuia în cea mai saraca regiune din Europa, ci în Las Vegas ori Paris. Da, gazul, apa calda si pâinea sunt ieftine. Numai ca nu totul se reduce la gaze. Omul are nevoie si de altceva. Dar era greu sa-l fi convins pe acel tip de contrariul lucrului. El stia ca o duce bine. Venea si cu argumente: la televizor se vorbea de câteva zile despre scumpirile din Moldova si despre cresterile pensiilor din Transnistria. Îti venea sa urli: Head and Shoulders, spala creierul pâna la cea mai mica circumvolutiune cenusie!
Mai mult, le stiti pe femeile acelea, rusoaice dolofanute, care fac parte din nus’ce comitet pentru apararea patriei? Doamne fereste sa le pici pe mâna si sa vorbesti româna. Te linseaza. Înca ceva, la universitate aveam niste baietei din Tiraspol. Pe lânga faptul ca habar nu aveau de limba româna, se faceau foc si para daca îndraznea cineva sa le vorbeasca de rau “Patria”! Coreenii nostri, la fel ca si coreenii lor, au fost atât de bine preparati, ca nu mai au discernamânt.
Cum îti dai seama daca un om este oleaca nebun? Are pupilele fixe si atunci când îi vorbesti despre faptul ca adevarul este mai mult sau mai putin diferit se înfierbânta, se închide în argumentele lui. Nu conteaza cum se numeste dictatorul acestor oameni: Smirnov, Kaminski, Kapisci, Ping Pong sau Pong Ping. El moare, se schimba, însa sistemul ramâne. Din nefericire, chiar si dupa colapsul sistemului - odata tot se va întâmpla, iar Transnistria si Coreea vor depune armele - trebuie sa moara câteva generatii pâna când paranoia de masa sa dispara. Si înca ceva, la moartea lui Vladimir Voronin câti înlacrimati vom vedea?
SURSA: Blogul lui Vitalie Cojocari