-
Când am vazut ce a trebuit sa suporte saraca femeie, am început sa-mi fac cruce instant. Si nu sunt deloc bisericos. Doar ca mi s-a facut deodata frica. O frica animalica, care îti sopteste suierat ca de o exista iad, acesta este prea frumos pentru fiinta cu doua picioare ce îsi spune om. Revenit din soc mi-am dat seama ca Moldova mea, aceasta tarisoara frumoasa, cu oameni harnici, buni, ospitalieri nu mai este demult “o gura de rai”. E o jungla umana condusa de legea celui puternic si bogat. Nici nu stiu cum am reusit sa supravietuiesc pe acest “picior de plai”. Sincer, în acest moment ma bucur ca am plecat, iar copiii mei vor creste într-o tara ceva mai civilizata - o idee mai civilizata.
-
Apoi, fara sa vreau, am retrait ura pe care am simtit-o acum un an. Cineva apropiat mie a fost batut cu bestialitate de niste descreierati. S-a întâmplat într-un sat uitat de Dumnezeu, într-o tara uitata de Dumnezeu, adica Moldovioara noastra. Niste derbedei, exact ca bestia din cazinou, l-au luat la bataie pe un cetatean. Când altii au încercat sa-l scape, nenorocitii au sarit si pe ei. Erau trei împotriva a 9 sau 10 animale. Nimeni nu a mai sarit sa aplaneze cumva conflictul. Nimeni nu a sunat la politie. Nici nu avea rost: oricum nu veneau. Tara nimanui. Cei multi i-au snopit în bataie pe cei putini. Unul dintre cei trei si-a pierdut cunostinta, a fost dus a doua zi la spital. S-a ales cu comotie cerebrala, coaste rupte. Animalele sarisera cu picioarele peste capul lui. Cum credeti cine sta în puscarie pentru asta? Nimeni. Cum credeti ce va pati animalul care a lovit femeia din cazinou? Pun si eu o întrebare retorica.
-
Dar sa revenim un pic si la fata sechestrata în plina zi, în centrul Chisinaului. Caci ni s-a servit o explicatie cusuta cu ata alba. Chiar si asa voi lua de bune povestile cu zmei despre cum amarâtul de functionar, dintr-o primarie amarâta a fost lipsit de banii pentru pâine, 700 de euro. Trecem si peste aspectul ca un barbat însurat “a catait” - a se citi “a plimbat” - o pipita cu masina, desi o cunoscuse de curând. Cam atât. Nu putem înghiti cuvintele purtatorului de cuvânt al Comisariatului General de Politie: “actiunile politistului au fost în conformitate cu legea”. Adrian Jovmir, cu tot respectul pe care ti-l port, nu ai voie sa-ti murdaresti numele în halul acesta. Nu poti sa-l acoperi pe nemernic. Ai grija. Ceea ce a facut politistul se numeste sechestrare de persoane si se pedepseste cu ani buni de puscarie.
-
Numai în evul mediu, cei care se considerau victime ale unui furt si aveau suficienti bani, îl luau pe aprod în sareta lor alba, îl cautau pe presupusul învinuit si, de fata cu aprodul, îsi faceau dreptate: fie îl bateau de mama focului pe sarman, fie îl bagau la ocna pâna se dovedea ca… nu furase el. Nu suntem în perioada fanariota. Avem legi, reguli. Un sarac de functionar nu poate sa-si ia propriul aprod, scuze, politist si sa-si faca dreptate cu mâinile lui. Nu se încadreaza în nicio norma legala, regulament, ca un civil sa participe atât de activ la o retinere. Ori poate am gresit eu când am zis ca moldovenii sunt lasi? Acest domn Cristal mi-a demonstrat ca atunci când vrea, moldoveanul poate fi curajos. Asa ca a ajutat politia sa prinda cel mai feroce criminal din Moldova. Asteptam sa fie decorat. În plus, poate fi înaintat din partea Moldovei la premiul Nobel pentru matematica. A gasit un raspuns la o problema imposibila: cum sa ai un salariu de functionar, dar sa reusesti sa-ti cumperi ditamai limuzina?
-
Coincidenta sau nu, astazi am aflat ca un cetatean rus, retinut de politie pentru ca ar fi creat razmerita în Chisinau, a reusit sa fuga la Moscova. Bravii nostri judecatori l-au lasat sa plece din închisoare, trecându-l în arestul la domiciliu. Atât l-au mai vazut. Peste câteva zile, rusul le-a transmis la misto autoritatilor din Moldova ca va trece în vizita prin Chisinau. Probabil la fel cum a fugit: prin Transnistria, prin Ucraina. În conditiile în care hotarele ne sunt gaurite ca o sita, cum mai putem fi primiti în Uniunea Europeana? Asta este Moldova, asta este tara în care fiecare îsi face dreptate. Nu e o tara, ci o jungla. Cel cu bani si pile scapa, cel care fura o pâine înfunda puscaria. Exemple avem de la cine sa luam. Toti cei din vârful lantului trofic, marii bastani politici, cu milioane în conturi, ne-au demonstrat ca pot fura linistiti. Nimeni nu-i deranjeaza. De ce pestii mai marunti nu ar încerca sa faca la fel? Din pacate eu nu vad nicio scapare. La capatul tunelului nu este luminita, ci trenul care vin înspre noi cu mare viteza.
SURSA: Blogul lui Vitalie Cojocari