Am preferat o introducere lunga pentru a-mi exprima dezamagirea de proportii. În ultimul timp am început sa cred ca tunelul prin care a intrat Moldovioara noastra draga nu duce în Uniunea Europeana. Iar la capatul tunelului nu se vede nicio luminita pentru ca ea nu exista. Am avut o vaga speranta în legatura cu cei care stau acum în fotolii moi prin Guvern, Parlament, dar s-a spulberat ca palaria unei papadii. Nu-i mai cred pe acesti domni. Nu sunt în stare decât sa-si umple conturile, sa-si îmbogateasca familiile, prietenii, iar noi ramânem ce am fost, niste prosti creduli. Moldovenii nu sunt rai. Moldovenii nu sunt prosti. Moldovenii nu sunt neglijenti. Ajung însa la cote mari ale rautatii, prostiei, indolentei si din cauza acestei conduceri pe care au ales-o. Un cerc al viciilor imposibil de rupt. De ce suntem prosti? Pentru ca suntem saraci. De ce suntem saraci? Pentru ca suntem prosti. Doar educatia, cultura, scoala ne mai poate salva.
Din pacate, actualii guvernanti au lasat lucrurile asa cum le-au mostenit de la comunisti. Urmaream ieri un documentar despre Tony Blair. Cica imediat dupa ce a venit la guvernare a reformat sistemul de învatamânt care era “la pamânt”. În Marea Britanie scoala era “la pamânt”? În aceste conditii cea moldoveneasca este sub pamânt. Fie-i tarâna usoara.
Din pacate, mai sunt multe “din pacate”, noi, moldovenii avem plantat în sufletele noastre un virus. Se numeste DOR. Ne este dor de petecul acesta de pamânt de ne uscam. Caci ar fi fost mult mai simplu sa plecam, sa uitam, sa nu ne pese. Tare “ghini” ar mai fi fost. De câteva zile ma usuca acest virus, îmi da frisoane chiar. Asa de tare vreau sa dau “pe acasa”. Din pacate, alt “din pacate”, nu o sa ajung prin Moldova decât haaat, prin noiembrie. Pentru cineva este doar o luna, colea. Pentru mine este haaaat. Asta face virusul dorului, deformeaza timpul si perceptia realitatii. Desi constientizez, este tarisoara cea mai saraca, cea mai distrusa, cu cei mai amarâti oameni, cu cele mai proaste drumuri, cu cel mai prost sistem sanitar, de învatamânt, cu cea mai grea viata din Europa, totusi, mi-e draga si mi-e dor de ea! Sunt bolnav de Moldova, din pacate. Ma tratez un pic prin noiembrie.