Caci, se întrebau ei, cum o persoana atât de tânara îsi permite aroganta suprema de a candida la functia functiilor, la postul posturilor, la acest sanctuar al moldovenilor: Televiziunea Nationala? Nu stiu cum se face, dar dintr-o data, în ochii “prietenilor” mei virtuali, Moldova 1 a devenit un fel de BBC, iar eu, un neica nimeni, îndrazneam sa batjocoresc acest “loc sfânt”.
-
Cineva m-a sfatuit ca trebuie mai întâi sa conduc cel putin o shaormerie ca sa pot fi director la Moldova 1. Curioasa comparatie! Cumva pe aproape. De fapt, dânsul, domnul anonim notoriu, sugereaza ca n-as sti sa fiu un administrator bun pentru ca nu am experienta nici cât pentru o shaormerie. De unde sa stie “prietenul” ca familia mea are o mica afacere în care am fost implicat cât eram pe acasa? Dar ce importanta are asta? Vorbim totusi de Moldova 1. Oau! Este vorba de chiar super televiziunea din Dealul Schinoasei. Pentru a conduce aceasta mega institutie publica nu trebuie sa fii tânar, nu trebuie sa vii dintr-o televiziune moderna, nu trebuie sa fi fost plecat pe afara. Dar fix pe invers.
-
Apropo, un amarât de reporter tinteste functia de director. Cât tupeu, dom’le, se cruceau detractorii mei! Ei bine, stimabililor, daca experienta de reporter ar creste pe toate drumurile ar paste-o pâna si magarii. Meseria de reporter este extrem de grea, dar si incitanta, interesanta, pasionala chiar. Nici nu va închipuiti câte lucruri înveti în 7 ani de reporterie, câte situatii trebuie sa administrezi, caci profesiunea asta te arunca prin toate ciudateniile vietii. Dar nu aveti de unde sa stiti, nu toti pot face meseria asta, desi multi încearca… Una peste alta, la un moment dat citisem o istorie venita de peste Ocean în care se spunea ca unei reporterite din Statele Unite i s-a propus sa preia frâiele ziarului în care muncea. Initial a spus “nu”, nu dorea sa renunte la ceea ce facea si, desigur, îi placea. A acceptat dupa ce patronul i-a explicat, functia de director înseamna ca experienta ei va fi de folos multor oameni si nu va ramâne doar pentru ea. Sa revenim pe plaiuri virtuale mioritice si gasim multe comentarii la decizia mea, comentarii în care alti anonimi fac o paralela între televiziunea româna si televiziunea moldoveneasca. Comparatie complet aiurea, caci televiziunea din România are atâtea pacate încât este gresit sa o dam drept exemplu televiziunii moldovenesti. Politizata, bugetofaga, cu grave probleme de comunicare interna, cu sute de oameni care nu fac nimic, nimic, nimic, TVR, saraca, are nevoie de reforme la rândul ei, nu sa reprezinte un model pentru Moldova 1.
-
Pâna la urma, cred ca tinerii pot schimba Moldovioara. Tinerii specialisti, scoliti, munciti, chinuiti prin strainatate pot veni cu suflul nou, de care tarisoara are nevoie. Din pacate, însa, tarisoara, prin vocile unor anonimi, sustine sus si tare ca nu ar avea nevoie de acesti specialisti. Asa se întâmpla “la Moldova”: când cineva ridica un pic capul, obligatoriu se vor gasi alti zeci sa-l traga si sa-i arate unde-i este locul. În cazul meu, detractorii nu au avut barem curajul sa-si spuna numele. Niste anonimi notorii, dupa cum am zis. Ba nu, era cineva pe feisbuk care, fara sa-si ascunda identitatea, a început sa ma huleasca pentru modul în care mi-am permis sa vorbesc despre principalul meu contracandidat. Ultimul are venerabila vârsta de 65 de ani. I-am descoperit imediat radacina supararii: era fie ruda, fie prietenul domnului Josanu, cu care avea pe feisbuk multe poze împreuna. Fusesem extrem de respectuos în discursurile mele, asa ca i-am recomandat detractorului sa-l întrebe chiar pe domnul Josanu daca este cumva suparat. N-a mai revenit cu alte opinii. Au revenit altii, ascunsi dupa nickname-uri comode.
-
Dar iata ce trebuie sa stie detractorii mei. Moldova 1 nu este BBC, dar o institutie în deriva pe care o tin politicienii în cârca bugetului ca sa aiba cu ce spala creierii votantilor. Asadar, Moldova 1 are nevoie de un director, nu neaparat subsemnatul, poate altul, însa obligatoriu cu experienta în televiziunea moderna, care sa schimbe felul în care arata pe sticla emisia si asa zisele show-uri marca Tî Vî Mî. În ceea ce ma priveste, sa stiti ca eu risc si las multe lucruri în urma daca revin în Moldova si la Moldova 1. Nu va ascund, îmi place ceea ce fac aici, la Bucuresti. Îmi iubesc meseria, m-am obisnuit cu ritmul nebun cu care se lucreaza în presa din România, am o cariera pe care o cladesc zi de zi, saptamâna de saptamâna, an de an. Renunt la tot ce am agonisit, obtinut exclusiv prin fortele proprii. Am aici casa, masa, masina. Renunt la toate acestea pentru ce? Pentru a ma expune lupilor si detractorilor. Sa stiti, nu am nicio problema cu asta. Repet, eu cred ca tinerii pot schimba lucrurile în Moldovioara. În plus, nu mi-e frica sa spun ca sunt patriot, nu ca patriotii din timpul sarbatorilor nationale care îsi manifesta iubirea de tarisoara doar pe feisbuk. Sunt patriotul nostalgic ce crede ca la un moment dat trebuie sa întoarca ceva spatiului natal. Eu pot s-o fac din punct de vedere profesional. În fine, postul de director al televiziunii Moldova 1 nu este un vis, nu este un rai. Sa nu ma bârfiti, sa nu ma urâti pentru ca am decis sa candidez. Nu are cum sa-mi fie bine în aceasta postura. Eu renunt la multe si o fac din convingere.