Ceea ce vreau sa zic este ca nu sunt neaparat un mare pacatos, cel putin sunt un pacatos obisnuit. Si atunci de ce am primit semnul de sus? Ori poate nu a fost semn, ci o mâna cereasca care m-a tras din fata primejdiei? Mai bine va las pe voi sa judecati…
-
Ieri, cu o zi înainte de sfintele Pasti, în drum spre serviciu. Ma opresc la trecerea de pietoni, privesc în dreapta, masinile încetinesc, semn ca ma lasa sa trec. Oricum, prevazator din fire, ma uit la fiecare sofer în parte sa ma asigur ca nu va accelera în ultima clipa. Trec de primele doua sensuri, soferii au oprit. Totul pare în regula. La ultimul sens, adica la fix 3 metri pâna la trotuar, mi se întâmpla. Un pusti într-un Opel Astra în doua usi accelereaza nebuneste gonind spre mine. Un gând m-a strafulgerat: asta o sa ma calce. Gând salvator, caci în clipa urmatoare fac un salt ca la ora de educatie fizica, iar masina trece razant în spatele meu. Frâneaza abia la vreo 5 metri. Nu m-a lovit. Mi-a atins doar geanta pe care o aveam pe umar si care mi-a ramas un pic în spate, în virtutea inertiei. Asta m-a dezechilibrat, dar n-am cazut.
-
M-am îndreptat spre masina cu intentii razboinice: “ce faci? Vrei sa ma omori? Tu nu vezi ca toti au oprit la trecere, de ce gonesti asa?” Tipul, sa fi avut 20 de ani, ma priveste cu ochi de caprioara: “nu te-am vazut, m-am speriat rau, frate”. Nu stiu ce fata aveam eu, dar judecând dupa fata lui Shumacher, trebuie sa fi fost mai alb ca neaua în lumina soarelui. Adauga dupa o mica pauza: “ma scuzi! Nu te-am vazut si nu am vrut.” Ce sa-i raspund? Îi zic doar sa fie mai atent, ca de era o baba, un copil acum plângea. Ma întorc sa plec. Demareaza încetisor si tipul. Aud în spatele meu: “Paste fericit! Sarbatori fericite!”
-
Tot cu o seara înainte de Paste, un politist mai ghinionist din Chisinau a lovit din greseala cu masina un tip care alerga cu o sabie dupa doua fetite. Cine stie ce se întâmpla daca agentul cu pricina era mai atent la drum ori nebunul cu sabia un pic mai treaz si le ajungea pe fetite din urma… De altfel, tot la Chisinau, în Saptamâna Mare - vai, dar ce-o fi cu scumpa mea Moldovioara? - un barbat a supravietuit dupa ce un glonte a ricosat si l-a nimerit în gura. Nu a murit pentru ca alicea i s-a oprit în dantura. Minunile exista? Se pare ca da. Totul este sa nu-l obosim prea mult pe îngerul nostru pazitor si sa-l ajutam din când în când, nebagându-ne în belele.
-
Tot înainte de Paste, cum ar veni pe 14 aprilie, fratiorul meu cel mai mic a împlinit 15 ani. Frumoasa vârsta. Când au trecut cei 15 ani? Nu înteleg. Eu îl vad înca pustan, o zvârluga blonda, un copil care abia învata sa mearga si sa vorbeasca. Stiti cum se vede fratiorul meu? Îmi zice: “badea, vreau sa ma fac jurnalist!” Asta a fost cea mai mare minune de Paste. Totusi, marturisesc, l-am sfatuit sa revina la visul lui de dinaintea jurnalismului, adica sa se faca… medic. Christos a înviat, dragilor!