10.05.2011

Vitalie Cojocari: Condoleante, nu felicitari de 9 mai

Toata copilaria m-a urmarit imaginea unei maini fara doua degete. Era mana bunicului meu, Ion, care, atunci cand a aflat ca trebuie sa plece pe front, a pus mana pe o buturuga, a luat toporisca si a lovit fara sa clipeasca. Avea 13 copii de hranit, iar ei, comunistii, oamenii de la putere, politicienii vroiau sa-l trimita "la impuscat oameni". A decis sa se mutileze cu mana lui, dar sa stea langa familie, decat sa-l ologeasca altii mai rau, iar copiii sa-i moara de foame. A ramas acasa. Se pare ca statul avea nevoie de ucigasi cu mana intreaga. Aprig a mai fost bunicul Ion. Armata Sovietica pierduse un soldat dur.
Vitalie Cojocari: Condoleante, nu felicitari de 9 mai



Fratele bunicului, Danila, a fost mai putin norocos. N-avea familie si nici curaj sa-si casapeasca mana. Asa ca l-au luat pe front. A trait toate ororile unei mizerii umane: razboiul al doilea mondial. O conflagratie pe care niste nenorociti de politicieni s-au gandit sa-l numeasca Sfant. Ce-o fi sfant în uciderea oamenilor? Probabil asta s-a întrebat si fratele bunicului meu. Desi era în prima linie, a evitat cat se putea sa omoare oameni. “Multi dintre nemti erau niste copchii. Cum sa-i ucid? Impuscam si eu, este adevarat, dar tot timpul ocheam alaturi”, obisnuia sa spuna Danila, fratele mai mic al bunicului.


De altfel, istoria celor doi a ajuns la mine muuuult mai tarziu. Intre timp, puterea sovietica era pe duca, asa ca nu exista pericolul de a fi declarat dusman al poporului doar pentru ca doreai sa-ti aperi familia si ca aveai sentimente umane. Poate din cauza celor doi frati, Ion si Danila, n-am putut niciodata sa ma bucur de 9 mai. N-am înteles niciodata sarbatoarea asta. Nu exista nicio feerie, oameni buni. Poate doar sa celebram, dar nu sa sarbatorim un masacru. Pur si simplu nu trebuie sa uitam ca niste politicieni dementi, care au ajuns sa conduca popoare, au omorat milioane de oameni. Desigur, au fost incurajati tacit de alti politicieni si alte tari, care probabil cred ca nu au nicio vina. M-am luat cu vorba: deci, trebuie sa tinem minte ca sa nu existe riscul repetarii greselilor. Asta este important. Restu’i campanie electorala…


In al doilea razboi mondial nu a castigat nimeni, toti am pierdut. În zadar ne spun politicienii din prezent ca oamenii si-au dat viata pentru ca noi sa o ducem bine. Prostii. Saracii soldati au murit pentru a satisface niste ambitii bolnave. Ambitiile lui Hitler, Stalin, dar si ale claselor politice din SUA, Anglia, Franta, care prin pasivitate au încurajat ambele regimuri totalitare. Ni se mai spune: daca ar fi castigat Hitler ar fi fost vai s’amar de steaua noastra! Nu stiu, nu sunt matematician al istoriei ca s-o rescriu. stiu doar ca Stalin a omorat sute de mii de oameni imediat dupa razboi, iar Imperiul Sovietic a distrus cateva generatii de oameni. De altfel, daca citesc forumurile din .md vad ca URSS înca mai face victime. Asadar, moldoveni, felicitarea “Cu 9 mai!” este gresita, dar nu lingvistic, ci uman. Corect ar fi: “condoleante cu ocazia zilei de 9 mai, omenire!”

SURSA: Blogul lui Vitalie Cojocari