Iar daca nu m-ar primi in partid, tot as merge la protestele lor ca sa scandez impotriva AIE, impotriva politicii de debilizare nationala, de distrugere economica a tarisoarei. Este teribil de grav, insa Moldovioara se afla astazi pe un drum gresit. Un drum, care nu duce in Europa, dar in Africa, undeva intre Congo si Burkina Faso.
Puteti sa va suparati pe ceea ce scriu, dar nu pot înghiti usor vestea ca Guvernul le-a facut înaltilor functionari un frumos cadou înainte de Paste: le-a marit salariile. De fapt, ei si-au majorat lefurile lor, tot lor si numai lor. Chestia respectiva ma deranjeaza rau, rau, rau de tot. Da, constientizez ca salariul de 15 mii de lei nu este un capat de tara. Da, un presedinte trebuie sa fie platit decent. Numai ca furia ce-mi fierbe în suflet îmi sopteste bolborosind ca trebuiau sa-si majoreze salariile odata cu salariile medicilor, profesorilor, politistilor, pensionarilor si a sarmanilor moldoveni de rând.
Daca ar fi dupa mine, presedintele, premierul, deputatii de rând ar avea salariul cât pensia bunicului meu, 890 de lei moldovenesti. Adica nici 60 de euro. Na, nene, traieste cu 60 de euro. Pardon, supravietuieste cu acesti bani. Aha, vreti salariu mai mare? Veti primi mai multi bani doar atunci când veti gasi o modalitate prin care si saracii pensionari sa aiba mai multi bani în casa. Simplu, dupa munca si rasplata, nu dupa furat si avere. Dar sa nu fim naivi, este clar ca politicienii vor la putere nu neaparat pentru salariile primite pe card luna de luna, cu precizie nemteasca. Ei cauta un loc caldut de unde sa-si vada afacerile crescând, un loc care le va permite sa “prihvatizeze” ceea ce ramâne înca în asa-zisa avere a statului. Bun, atunci de ce sa-si creasca lefurile, ma veti întreba? Simplu, pentru ca pot!
Stiti ca sunt jurnalist, reporter la un post important de televiziune din si în România. Adica muncesc si traiesc aici, în Bucuresti. În virtutea activitatii mele profesionale îmi permit sa observ detasat, dar implicat si suparat ce se întâmpla pe cele doua maluri de Prut. Chiar astazi am facut o stire, o vedeti mai jos, despre niste sporuri salariale pe care ministerul Transporturilor binevoieste sa le dea unor angajati. Nimeni nu zice sa nu le dea. Sa le dea, dar sa nu-i discrimineze pe ceilalti. De ce unii sa aiba salarii de peste o mie de euro, iar altii, desi muncesc la fel de mult si au la fel de multe responsabilitati, sa fie neglijati de Guvern? Ei bine, ce au facut românii când au auzit asta? Câtiva au venit în portul Constanta, au protestat zgomotos, au dat cu chefir în niste “nacialnici”. Este adevarat, se adunasera mai multe probleme, dar cresterea sporurilor le-a dat apa la moara. Pe de alta parte, ce a facut presa din România? A tocat subiectul marunt, marunt, au fost invitati sindicalisti sa expuna punctele de vedere ale angajatilor din alte domenii, nu doar transporturi, au fost chemati economistii sa explice niste cifre seci pe întelesul tuturor.
Ce au facut moldovenii dupa majorarea salariilor înaltilor functionari? Au oftat din greu, si-au mai aranjat un pic hamul pe cârca si s-au pus sa traga în continuare la caruta tarii. Ce au facut jurnalistii din Moldova? Au dat mai toti câte o stire despre cresterea salariala, iar acum analistii lu’ peste dezbat chestii neimportante, gen federalizarea ori analizeaza cu seriozitate disputele stimabililor politicieni din Parlament despre… oua. Iata de ce îi platiti pe politicieni, dragi moldoveni. Iata de ce le-au crescut salariile. Pentru ca circul este acum mai vioi, scandalul mai tiganesc. Traiasca politicienii moldoveni, primii de la Traian si Decebal încoace, care au inventat o chestie unica în manipularea maselor: circ fara pâine. Tacere absoluta, dragi moldoveni, sa nu va implicati, sa nu va pese de salariile politicienilor! Pe ei îi doare în cot de voi, voi de ce i-ati baga în seama? Ia, bai, ce au mai zis la Dom Dva?