-
Asadar, unind cele doua teme care au inflamat opinia publica: presedintele si Baghirov, realizezi ca pâna la urma presedinte trebuie sa-l punem pe… Baghirov. În ceea ce ma priveste nu vad nicio alta alternativa. Credeti-ma! Am luat la rând toti candidatii. Sa tot fie vreo 500 de mii. Va explic imediat aritmetica mea. Moldoveni suntem cam 4 milioane, caci pe transnistreni nu-i bagam la socoteala, astia oricum traiesc dupa alt fus orar. Din 4 milioane un milion este plecat. Apoi scadem babele care nu stiu sa semneze, pe tinerii acneici pâna în 30 de ani, cât si pe cei care citesc acest articol pe iPhone 4 în închisorile Moldovioarei. Cu câti candidati ne alegem în final? Cu un milion. Jumatate nu or sa fie niciodata de acord sa ia asupra lor o astfel de povara. Deci, cum am zis, 500 de mii de candidati. Am luat lista acestora si am început sa o studiez. Desigur, am început cu vecinul Costea din satul meu natal. Nu e bun, bea prea mult, îsi bate copchii, nevasta. Apoi m-am gândit la primarul din satul vecin. Nuuuuu! Asta a reusit sa fure în sat cât un presedinte într-un raion. Daca ajunge sef al statului ne întoarcem la itari. Pe scurt, un fel de Plahotniuc la scara mica. De Filat, Lupu sau Ghimpu nici nu mai pomenesc. Din ei presedinti… ca din mine sef de trib în Amazon.
-
Tot taindu-i de pe lista pe moldoveni, am ramas cu unul singur. L-am învârtit, l-am sucit. E bun, îmi zic. Este, doamnelor si domnilor, nimeni altul decât Baghirov în persoana. Se si potriveste de minune. Toata lumea îl stie, toti au auzit de ispravile lui. El ne-a adus revolutia twitter, ne-a luminat, carevasazica! Ho, veti striga, dar Baghirov nu este moldovean. Corect, dar nici Simon Bolivar nu era indian din America Latina. Când colo au numit o tara în cinstea sa. Bingo! Cum de nu m-am gândit la asta?! Sa schimbam si numele tarisoarei noastre în Baghirovia. Dragi baghiroveni, intrati în baghirovada noastra, adica în curentul socio-economico-politic pentru aducerea lui Baghirov mai repede înapoi în Moldova, pardon, Baghirovia. Semnati petitia!
SURSA: Blogul lui Vitalie Cojocari
