Ne suge aceasta mlastina, ne îneaca sufletele, simtim ca nu mai putem respira. Si atunci exista o singura solutie: sa ne implicam. Unii moldoveni realisti se apuca de blogging, altii doar de comentat pe bloguri. Unii participa la tot felul de actiuni sau proteste ale organizatiilor non profit. Altii se revolta la adunarile de parinti pe la scoli, gradinite. Exista unii care îi filmeaza pe nesimtitii din trafic, pe cei din institutiile statului. Altii trimit tot felul de socilitari televiziunilor, ziarelor în care mai cred. Aceeasi moldoveni realisti se vor adresa si institutiilor de drept, functionarilor, primariilor si-i vor da în gât pe cei care parcheaza si arunca gunoiul aiurea sau îsi bat nevestele, copiii. Sa nu va faceti iluzii. Moldovenii realisti sunt foarte putini.
-
Acum sa vorbim de moldovenii cu mioara’n suflet. Îi putem alinta, mioriticii. Sa încep cu ce ma socheaza la ei. Chit ca stau în glod pâna la gât, chit ca sunt aproape rupti într-un loc, chit ca se îmbulzesc ca animalele din abatoare în rutiere jegoase, chit ca politicienii fura de rup, iar functionarii mari si mici le jupoaie ultima piele, totul e bine, EI SE MÂNDRESC CU MOLDOVA! Ok, te poti mândri cu natura frumoasa, padurile verzi sau ruginii dar asta nu trebuie sa te încurce sa vezi glodul, coruptia, lehamitea, nepasarea ubicua. Fii realist. Codrii frumosi, plozii angelici, femeile subtirele, câmpurile manoase, soarele si luna, piciorul de plai, gura de rai, toate acestea nu ti se datoreaza, mioriticule! De ce sa te falesti atât de mult cu ceea ce ti-a dat Dumnezeu de-a gata? Trebuie sa fii mândru când reusesti sa faci drumuri netezi peste dealurile manoase. Trebui sa te falesti când plozii frumosi ajung tineri studiosi, dar nu învata sa fumeze si sa bea de la 6 ani. Trebuie sa ai orgoliu numai si numai când tara nu este cea mai saraca din Europa! Altfel, TE FALESTI DEGEABA!
-
Este ca si cum prizonierilor din Auschwitz nu le-ar fi pasat ca stau în baraci mizerabile, nu i-ar fi deranjat camerele de gazare, ci i-ar fi interesat doar dealurile manoase din jurul lagarului si soarele frumos de primavara. MOLDOVIOARA ESTE CA UN LAGAR DE EXTERMINARE! Populatia îmbatrâneste, se împutineaza, moare si… fuge la prima ocazie. Calaii sunt cei care calca peste cadavre ca sa ajunga la putere, la bani. Îi vedem în fiecare zi la televizor. Totusi, mioriticii cred cu tarie ca locuiesc în cea mai civilizata, bogata, neasemuita tara din Europa, de parca ar fi prizonierii unui program robot ca în Matrix, doar ca se numeste Moldovix. Mioriticilor captivi în Moldovix li se ruleaza un film în cap, un film de tipul “Este dimineata din nou în Moldovix”. Din punctul mioriticilor de vedere în calitate de patriot nu ai voie sa spui ca în Moldova drumurile au gropi, se bea de se usuca, se fura ca în codrii verzi si frumosi. La primele vorbe despre realitatea cruda sar sa-ti reproseze ca TU NU VEZI FRUMUSETEA MOLDOVIOAREI SI STII DOAR SA CRITICI. Sa o compari cu Auschwitz-ul este, OHOHOOOO, o blasfemie sora cu ticalosia. Pentru astfel de cuvinte as fi lasat fara cetatenie, daca era voia lor. Ei bine, pâna în acest moment moldovenii cu miorita’n suflet îmi pareau cumva simpatici în naivitatea lor.
-
Doar ca mioriticii nu pot trai linistiti când stiu ca lânga ei exista altii care vad lucrurile cum sunt. Asa ca încep un fel de activitate febrila. Posteaza pe forumuri, chiar îsi fac bloguri, încep sa simpatizeze si mai mult cu calaii. E un fel de mecanism de aparare: renegi, lupti cu adevarul si traiesti într-o poveste pe care ti-ai creat-o. Asa e mai simplu. Daca stateau cu ochelarii de cal pe nas, daca admirau frumusetea cerului din glodul pâna la genunchi îmi era mila si atât. Însa, din momentul în care au început sa-mi puna pumnul în gura mi-a ajuns funia la par si simt o aversiune crescânda fata de mioritici. Mai mult, îi consider toxici, chiar periculosi: în loc sa se trezeasca la realitate, ei vor sa ne duca în visele lor naive. Au ajuns absurzi de tot. Nu ai voie sa spui nimic despre nimic. Sunt în stare sa treaca cu vederea un omor, un furt din banii publici, craterele uriase de pe drumuri, mizeria atotcuprinzatoare, coruptia atotputernica, cumetrismul omniprezent doar sa-i lasi sa viseze în continuare. Urmaream cu o curiozitate de antropolog reactia soferului din Chisinau, care nu parea deloc deranjat de faptul ca roata desprinsa dintr-un troleibuz i-a distrus masina. Dimpotriva, zâmbea împacat cu soarta si când a fost întrebat ce crede despre cele întâmplate, a ridicat din umeri si a zis cuvintele care îl definesc pe mioritic: “Asta e!” Asta e, nu ai ce sa faci, trebuie sa ne acceptam soarta, nu putem schimba nimic! Este tot ce poate spune un mioritic atunci când ciobanul politician, cel judecatorean sau politian îl fura în draci, îl lasa cu curu’ gol! Apropo, sa vedeti cât de nemultumit era un rus din Chisinau de faptul ca roata a provocat stricaciuni, ca putea omorâ oameni, ca el plateste biletul la troleibuz si: “unde-s banii?” Uite, asta mentalitate! Vreau sa o vad si în moldoveni, dar nu se poate, “asta e!” Într-un final, mioriticilor, am doua rugaminti: fie visati în continuare si nu va mai bagati în sufletele noastre amarâte cu naivitati prostesti, fie va treziti odata din Moldovix si observati Auschwitz-ul din jur!