In ultimul timp subiectul Transnistriei a revenit in actualitate. Mass-media din Moldova dar si cele rusesti au sugerat, dupa o vizita intempestiva a lui Smirnov la Moscova, ca liderul autoproclamatei republici ar putea fi schimbat, pentru ca nu mai este in gratiile Kremlinului.
Vesti despre iminenta inlocuire a liderului separatist au mai circulat in ultimii ani. Ni se sugera ca acesta nu mai este dorit de conducerea Rusiei, dar ca se sprijina pe un puternic grup nationalist-sovin din Duma de stat, cu interese economice in „feuda” de la Nistru. Cu toate acestea, liderul separatist, chiar daca a mai avut cativa contestatari in interior, la Tiraspol, a rezistat cu brio, iar Rusia a continuat sa subventioneze regimul sau, politic si economic.
De data aceasta, Kremlinul pare sa vrea sa schimbe unele lucruri in Transnistria. Se spune ca scenariul independentei regiunii rebele nu mai corespunde noilor realitati geopolitice si mizei pe care Rusia o pune in dialogul sau cu Uniunea Europeana. Daca este asa sau nu, ne vor arata evolutiile viitoare. Dincolo de jocurile si scenariile marilor puteri, trebuie sa ne intrebam: ce ar aduce Moldovei o eventuala destituire a lui Smirnov?
Mai intai, o constatare de principiu: orice schimbare pe care o va face sau o va stimula Rusia in Transnistria va fi in interesul Rusiei si nu in interesul Republicii Moldova, nu in sprijinul aspiratiilor sale europene. Sa nu aiba nimeni iluzii in acest sens. Mai ales ca Moscova s-a aratat foarte deranjata de fuleul pro-occidental al noii puteri de la Chisinau. Si, deoarece nu stim inca daca Occidentul va fi dispus sa garanteze ceva Moldovei in perspectiva schimbariilor de la Tiraspol, fortarea unui asa-zis stat comun intre cele doua maluri ale Nistrului va conduce la o inevitabila „transnistrizare” a Republicii Moldova, la „cangrenarea” intregului trup al tarii – asa cum s-a observat, cu indreptatire, in numeroase analize si comentarii din acesti ani.
Sub pretextul respectarii unitatii teritoriale a Republicii Moldova, va fi integrat un teritoriu cu un sistem politic total corupt si, in cea mai mare parte criminalizat. O „reglementare” de acest fel va presupune un statut special regiunii separatiste, cu o serie de clauze care sa-i conserve „specificul” malign, inclusiv sa-i ofere un posibil drept de veto in chestiuni esentiale pentru destinul Republicii Moldova. Integrarea regiunii separatiste va aduce un electorat transnistrean isterizat de lungi decenii de propaganda antioccidentala, sovietica si smirnovista. Toate acestea vor diminua si mai mult procesul de europenizare al Republicii Moldova care, oricum, este foarte lent si superficial.
Cum este pregatit Chisinaul sa raspunda unei asemenea provocari? Din pacate, nu e deloc pregatit. Moldova traverseaza ea insasi o criza politica prelungita, a carei finalitate nu se intrevede. Apoi, subiectul Transnistria nu este discutat serios si responsabil de clasa politica de la Chisinau, in afara unor speculatii de campanie electorala, lipsite de finalitate. Nici societatea civila nu prea frecventeaza subiectul. in presa de la Chisinau, problematica transnistreana apare sporadic, doar pentru a ni se mai comunica alte raiduri ale militiei de la Tiraspol asupra vreunei scoli cu predare in limba romana sau arestarea unor primari.
Daca Rusia intr-adevar si-a pierdut rabdarea cu Smirnov si capetenia separatista va fi „dezactivata”, abia atunci s-ar putea ca subiectul sa fie mai intens dezbatut la noi, iar opinia publica sa realizeze avantajele sau pericolele noilor scenarii care vizeaza Transnistria si Moldova.
SURSA: Europa Libera