Alianta pare rastignita între neputinta si rivalitati ireconciliabile, care încep sa dea în clocot sub presiunea necesitatii de a se lua o decizie. Mihai Ghimpu îl considera principalul vinovat de prelungirea crizei pe Vlad Filat, despre care afirma ca vrea sa fie presedinte si ca ar încuraja din umbra împotrivirea lui Dodon fata de candidatura lui Marian Lupu, iar Vlad Filat, desi a încercat din rasputeri sa se abtina, i-a replicat a doua zi, într-o conferinta de presa, vorbind despre comportamentul „alogic” si „isteric” al liderului PL, care nu vrea în ruptul capului sa renunte la visul sau de a redeveni speaker. Marian Lupu, cel care a avut ideea declansarii procedurii de alegere a presedintelui, tace strategic. Însa inactiunea sa nu-i sporeste cu nimic autoritatea, din contra: îi sustine imaginea de politician ezitant, captiv al unor grupuri de interese.
Opozitia comunista traieste, la rândul ei, o adevarata drama pe buza ridicolului: candidatul sau „irezistibil”, „aproape perfect”, dna Greceanîi, a trecut „linia frontului” la inamic, ba chiar s-a declarat pregatita psihologic sa devina presedinte, daca nu cu unii, atunci cu altii. În Republica Moldova, candidatii la functii înalte sunt buni atâta timp cât sunt „de-ai nostri”, cât servesc agenda noastra politica. Daca ne-au tradat, nu mai exista. Voronin cere demisia actualei puteri si ameninta cu proteste de strada. Comunistii deplâng, demagogic, „poporul batjocorit de actualul regim”, doar pentru a-si ascunde propria eschiva. PCRM are aceeasi responsabilitate în ce priveste alegerea sefului statului si niciun fel de argumente nu-i poate justifica atitudinea obstructionista. Dorinta Opozitiei de a provoca alegeri anticipate este absurda (ca e periculoasa nici nu mai spunem!), de vreme ce ea refuza sa contribuie în Parlament la rezolvarea crizei politice.
Sa zicem ca prima etapa a negocierilor pe tema alegerii presedintelui a fost una a tatonarilor, a exteriorizarii unor patimi si exasperari mocnite. Si politicienii sunt oameni. Nu e usor sa stai la aceeasi masa cu cineva care îti refuza dreptul de a fi… doar pentru ca esti „unionist”. Si Dodon e „unionist” – dar nu cu România, ci cu Eurasia. Moldova întreaga este sfâsiata de tendinte civilizationale si geopolitice adverse, ce sa faca, sa întepeneasca pe veci în aceasta contradictie?...
Sa zicem ca în fata posibilitatii reale de a depasi criza politica, alesii poporului s-au cam pierdut cu firea, asemeni unui fotbalist care rateaza golul singur în fata portii. Poate ca în zilele urmatoare le va veni inima la loc, îsi vor recapata luciditatea, vor mai renunta la ambitii. Solutia la alegerea presedintelui pare sa fie, asa cum se vorbeste tot mai insistent, o persoana neafiliata politic, provenita, eventual, din mediul academic sau cultural. Înaintarea unei asemenea candidaturi va reprezenta adevaratul test de buna-credinta pentru liderii din Alianta si pentru „grupul Dodon”, iar comunistii vor fi scosi din joc, dupa ce ei însisi au hotarât sa se autoexcluda.
SURSA: Europa Libera