Ei bine, la tara fiind, tocmai gratie acestui decor primavaratic – un aparat de radio asezat pe pervazul ferestrei –, am tras cu urechea, pe durata a vreo 4 ore, la programele postului national de radio. Se intampla chiar in sambata Pastelui si ce m-a captivat in mod special a fost o emisiune pe teme religioase. Nu era vorba neaparat de semnificatiile Invierii (totusi, marelui eveniment crestin i s-a rezervat in aceeasi zi un spatiu generos la Radio Moldova), se vorbea despre… combaterea sectelor religioase. „Prozelitismul face ravagii, credinta noastra ortodoxa e in primejdie”, se lamenta moderatoarea, relatand pe un ton amarat cum sunt racolati basarabenii de catre aceste culte venite din Occident, si prezenta declaratii ale preotilor ortodocsi si ale unor mireni ingrijorati de extinderea fenomenului. Laitmotivul era: sa ne aparam de invazia confesiunilor straine care dilueaza „puritatea” relatiei noastre cu divinitatea.
Nu-mi venea sa-mi cred urechilor. O data, pentru ca emisiunea respectiva (nu i-am retinut denumirea) se difuza la postul public de Radio – institutie pentru care cotizeaza toti cetatenii Republicii Moldova, inclusiv membrii hulitelor confrerii religioase. Si a doua oara, pentru ca aceste culte neoprotestante (numite peiorativ „secte”) sunt inregistrate oficial, au o activitate legala in Basarabia. Biserica Ortodoxa isi vede amenintat „monopolul asupra sufletelor” – asa e cu pluralismul religios, ca si cu cel politic: provoaca disconfort. Competitia deranjeaza, e o adevarata piata cu „oferte ale mantuirii”, si cine este mai atractiv, mai ingenios, mai in pas cu timpul – castiga. Inteleg anxietatile Bisericii Ortodoxe care isi vede periclitata suprematia, dar ce treaba are cu aceasta suferinta radioul public, care este subventionat de stat pentru a sustine diversitatea confesionala si libertatea de expresie pentru toti cetatenii? Audiovizualul public ar trebui sa fie o platforma a dialogului si a dezbaterilor neingradite, nu o tribuna a infierarii celui diferit.
Stim ca eforturile de reformare ale companiei „Teleradio-Moldova” sunt anevoioase (marea problema ramane calitatea jurnalistilor) si nu pot da rezultate peste noapte, insa asemenea derapaje in politica editoriala se vad de la o posta, descalifica institutia si contrazic angajamentele pro-europene ale statului moldovean.
Dialogul intre culte este o chestiune foarte delicata (caci nu avem aici niste „puncte de vedere”, ci credinte indestructibile!). Si ma intreb – ca o tema de reflectie – daca suntem atat de vehementi cu fratii nostri crestini din Occident, cum ne vom armoniza cu musulmanii care au fost, de curand, legalizati in Moldova? Nu reusesc prea bine s-o faca nici europenii, daramite noi!
SURSA: Contrafort