Litigiul dintre autoritatile centrale de la Chisinau si cele din Autonomia Gagauza pare sa se prelungeasca, desi i se cauta solutii. Premierul Filat, intors din concediu, s-a intalnit cu bascanul Formuzal, iar presa a fost anuntata ca s-a ajuns la o intelegere: absolventii de BAC din Autonomie vor avea dreptul sa sustina peste un an examenul restant la limba romana daca vor dori sa dea la universitate. E un compromis, ca multe altele, gasit la repezeala, sub presiune, si calificat de unii drept „o tradare nationala”, care amana gasirea unei rezolvari echitabile, una care sa respecte legea, dar si sa tina cont de datele problemei in zona locuita de gagauzi.
Conflictul, reanimat de chestiunea bacalaureatului, i-a facut pe multi in aceste zile sa caute si sa citeasca „documentele fondatoare” ale Autonomiei Gagauze, pentru a intelege exceptia pe care si-o revendica etnicii gagauzi in cadrul Republicii Moldova. Documentele respective sunt accesibile pe Internet si oricine le poate consulta. Surpriza neplacuta pentru cetatenii indignati de „tupeul” gagauzilor, este ca aceste documente consacra limba rusa drept limba oficiala, alaturi de limbile zisa „moldoveneasca” si cea gagauza, iar despre comunicarea intre Chisinau si Comrat sustine ca ar trebui sa se poarte sI in limba rusa. Aceasta inseamna, in realitate, ca relatia dintre centru si enclava gagauza se face DOAR in limba rusa. si e logic: de ce te-ai osteni sa mai inveti romana sau sa angajezi traducatori in limba de stat, daca legea iti ofera o alternativa convenabila si comoda? Returnarea de catre gagauzi a scrisorilor in limba romana pe care Ministerul Dezvoltarii Regionale le-a trimis la Comrat – episod in care autoritatea de stat a fost umilita –, se poate spune ca are „acoperire legala”.
O alta clauza ambigua fixata in legea de organizare a Autonomiei Gagauze noteaza ca, in cazul schimbarii statutului international al Republicii Moldova, etnicii gagauzi au dreptul la autodeterminare. in epoca, autorii acestui document, in spatele carora se intrezaresc interesele rusesti, s-au gandit la eventualitatea Unirii cu Romania, si acest asa-zis pericol, sa recunoastem, a fost indepartat. Numai ca intre timp o asemenea stipulare capata conotatii mult mai extinse. „Schimbarea de statut international” poate insemna si aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeana - un obiectiv pentru care s-a angajat actuala guvernare. Sa ne amintim ca si Voronin, oricat ar parea de ironic, clama la vremea lui „vectorul european”. Aderarea la Uniunea Europeana implica, intre altele, adoptarea aquis-ului comunitar, reforme profunde in toate domeniile, delegarea catre Bruxelles a unor atribute ale suveranitatii nationale s.a. Se vor conforma gagauzii unor asemenea cerinte, vor accepta imperativul europenizarii sau, la indemnul prietenilor de la Moscova, care nu sunt deloc fericiti de apropierea Moldovei de Occident, vor arunca in aer stabilitatea statului moldovean? Pentru ca respectiva stipulare le ofera in realitate dreptul la secesiune, adica posibilitatea unui etern santaj.
Si iata cum de la un conflict legat de scoala, moldovenii au ajuns sa constate ca, pe langa „pietroiul” transnistrean, exista si un mic „bolovan” gagauz... cu acte in regula. De aceea, pana a ne clama demnitatea nationala ranita, cred ca ar trebui sa vedem cum ne elaboram legile si cum le aplicam. Ca tot vom sarbatori curand 20 de ani de Independenta, iar parintii fondatori ai acestui stat, asezat pe nisipuri miscatoare, se vor impodobiti cu privilegii si inscrisi cu litere de aur in Cartea Neamului.
SURSA: Europa Libera