Scandalul demisiilor din Partidul Liberal Democrat - si ne referim in primul rand la cele doua mari nume care au parasit formatiunea, vicepresedintii Alexandru Tanase si Mihai Godea – ne spune ceva semnificativ despre felul cum sunt constituite si cum functioneaza partidele in Republica Moldova, inclusiv cele care au in titulatura lor calificativele „democrat” si„liberal”. Tranfugii au acuzat lipsa de dialog in partid, autoritarismul liderului, arbitrarul deciziilor, finantarea obscura a partidului... Sunt vechi metehne, semnalate frecvent de presa. Ceea ce singularizeaza cazul PLDM este ca numitele „dezertari” se produc in plina campanie pentru alegerile locale, in care cel mai important partid de la guvernare trebuia sa confirme trendul ascendent pe care l-a inregistrat in ultimul timp. Este stupefiant sa auzi ca premierul Vlad Filat nu-i raspundea la telefon vreme de o luna ministrului Justitiei Alexandru Tanase, iar ideologul PLDM, Mihai Godea, sa reclame faptul ca n-a participat la luarea deciziilor in partid pe parcursul mai multor luni.
S-au rostit multe acuzatii. Veridicitatea si, uneori, subtextul lor se vor vadi in timp. Impresia pe care o degaja aceste demisii zgomotoase este ca in Moldova constructia de partid seamana cu o improvizatie superficiala, cu o „lipitura” facuta sa serveasca anumite conjuncturi si interese de grup, si nicidecum nu reprezinta proiecte politice de anvergura, concepute in folosul tarii si al alegatorilor. Poate de aceea reforma in Basarabia bate pasul pe loc, pentru ca cei care i-au schimbat pe comunisti la guvernare, desi poarta blazoane europeniste, reproduc acelasi model perimat al „centralismului democratic” comunist. Or, nu poti democratiza si liberaliza o tara, daca nu esti capabil sa proiectezi o viziune moderna asupra partidului pe care-l conduci.
Ultimele scandaluri plaseaza PLDM intr-o situatie foarte incomoda. Regretele lui Vlad Filat, care si-a recunoscut lipsa de comunicare cu fostul ministru al Justitiei, precum si retragerea propriului candidat din cursa pentru primaria Chisinaului, nu vor diminua prea mult impactul negativ asupra opiniei publice. Ceea ce va retine alegatorul este ca cel mai important partid al Aliantei, cu valoroasa sa echipa, nu va avea un candidat propriu la primaria capitalei. Sustinerea pe care PLDM i-o ofera acum lui Dorin Chirtoaca, desigur, sporeste sansele unei victorii democratice in Chisinau si adauga o „bila alba” la zestrea cam arida a solidaritatii partidelor din Alianta. Ne intrebam insa de ce aceasta solidarizare a trebuit facuta de-o maniera atat de incalcita si sub presiunea unor imprejurari pe care tot tu le-ai provocat? De ce trebuia scos in fata cvasianonimul Victor Bodiu, a carui candidatura nici n-a fost discutata in partid, pentru a-l retrage apoi la fel de abrupt si, credem noi, neonorant?
Alegerile din 5 iunie au gasit – din nou – partidele din Alianta nepregatite de dialog, incapabile de compromisuri rationale si de strategii comune, desi toate clameaza, obsedant, pericolul revansei comuniste. Cam ipocrit suna aceasta partitura in ochii electoratului... Nu de asemenea dramolete de partid are nevoie Moldova. Am dori sa vedem lideri maturi, lucizi, realisti, care sa profeseze valorile democratice incepand cu politica interna de partid, nu doar sa-si declare adeziunea europeana pe la conferinte de presa si la intalnirile cu diplomatii straini. Poate abia atunci nu vom mai consemna demisii socante si reglari de conturi personale, care sa marturiseasca incompatibilitati abisale intre vechi camarazi si prieteni.
SURSA: Europa Libera