La cât de confuza si încurcata e situatia din Republica Moldova, ultima decizie a Curtii Constitutionale, care anunta alegerea presedintelui prin vot direct de catre popor, bulverseaza si mai mult scena politica. Se parea ca avem o agenda clara în desfasurare, o agenda cât se poate de legala, si anume alegerea noului presedinte în parlament, întrucât mandatul lui Nicolae Timofti expira pe 23 martie 2016, si în dependenta de reusita sau esecul acestei încercari actualul legislativ urma sa-si continue activitatea sau sa fie dizolvat si sa fie anuntate alegeri anticipate.
Acum toate acestea au fost date peste cap. Tocmai când ne întrebam, nedumeriti, de ce parlamentul nu initiaza procedurile inerente alegerii sefului statului, Curtea Constitutionala ne-a si spus de ce. Ca efect, acest „raspuns” buimacitor este comparabil cu hotarârea aceleiasi Curti din 29 decembrie 2015, care îl obliga pe presedinte sa desemneze premierul recomandat de majoritatea parlamentara, fara a tine cont de felul cum s-a format aceasta majoritate si cât de legitima este ea. Decizia Curtii din 4 martie 2016 schimba Constitutia si practic invita la o rescriere a istoriei Republicii Moldova din ultimii 15 ani, de când avem regim parlamentar.
Întâmplarea e unica si halucinanta, rasturnarea politica de la Chisinau i-a facut pe unii comentatori sa evoce o traditie „africana” în materie de jurisprudenta si sa observe ca în felul acesta se deschide Cutia Pandorei. Se umbla cu dezinvoltura la Constitutie, se schimba articole care nu convin actualei puteri, fara sa se tina seama ca în alte circumstante, cu o alta guvernare, Curtea Constitutionala poate invoca precedentele create de magistratii de azi care o compun si sa-si dea deplina masura a „talentului” normativ, în functie de comenzile politice primite.
Toate aceste hachite si paranteze juridice vor fi dezbatute pe larg în lunile ce vin, când poate vom afla cât de rationala, corecta si oportuna a fost decizia din 4 martie 2016 a Curtii Constitutionale. Deocamdata, sa vedem cum si cine are de câstigat de pe urma noilor prevederi legate de alegerea sefului statului, dincolo de faptul ca si-o doresc majoritatea moldovenilor.
Principala consecinta a deciziei din 4 martie a Curtii Constitutionale, ca si cea a controversatei hotarâri din 29 decembrie, este ca a fost îndepartat spectrul alegerilor anticipate, astfel încât parlamentul sa-si continue mandatul pâna în 2018, numai daca nu vor aparea alti factori perturbatori. Curtea Constitutionala impune o noua agenda politica: vom avea alegeri prezidentiale directe în 2016, e drept, înca nu stim când. Totodata actuala guvernare, cu sprijinul justitiei, s-ar zice ca mai „bifeaza” o revendicare a societatii civile protestatare si a partenerilor externi.
Într-adevar, cumulata cu demisia procurorului general si adoptarea unei noi Legi a Procuraturii, cu modificarile din Legea Audiovizualului si cu identificarea unui nou guvernator al BNM, alegerea presedintelui prin vot universal trebuie sa dea senzatia Occidentului ca puterea de la Chisinau se tine de cuvânt si ca finantarea s-ar cuveni deblocata.
Tot prin decizia Curtii Constitutionale, asa cum s-a remarcat, puterea a cautat sa fenteze, sa faca inutila ampla campanie de colectare a semnaturilor pentru referendumul popular privind alegerea directa a presedintelui, mai ales ca organizatorii acestei actiuni, Platforma „DA” în primul rând, anuntau ca au adunat deja un numar dublu de adeziuni fata de cele prescrise de lege. Asadar, o manevra a regimului pentru a reteza elanul cetatenesc si a scadea impactul promotional al fortelor politice angajate în colectarea semnaturilor. Mai ales ca subiectul referendumului nu se reduce la alegerea directa a presedintelui, ci prevede si alte reforme facute sa sporeasca eficienta si responsabilitatea clasei politice, cum ar fi micsorarea numarului de deputati si limitarea imunitatii parlamentare.
De-acum încolo, aceste si alte revendicari ale societatii civile vor trece pe plan secund. Partidele politice vor trebui sa se gândeasca la candidatii lor cu sanse pentru scrutinul prezidential. Stânga pro-rusa este singura care dispune de un candidat ce ar putea sa ajunga în turul doi – seful PSRM Igor Dodon. Partidele de la putere nu au în acest moment o persoana credibila pentru campania prezidentiala. S-a crezut ca liderul lor „din umbra”, oligarhul Vlad Plahotniuc, dupa ce ratase mai devreme functia de premier, va încerca sa-si ia revansa preluând postul de presedinte, pentru ca îsi asigurase în parlament numarul necesar de voturi. Acum e clar ca în conditiile unor alegeri prezidentiale directe, oligarhul nu va iesi „din umbra” din cauza imaginii sale foarte proaste pe care o atesta toate sondajele de opinie. Prin urmare, se va cauta din nou un înlocuitor, un alt interpus – Republica Moldova, o democratie prin interpusi! – unul care sa-i convina personal lui Plahotniuc si Partidului Democrat.
Un nume cunoscut pe dreapta, primarul de Chisinau Dorin Chirtoaca, nu intra în calcul pentru proximul scrutin prezidential, neavând înca 40 de ani împliniti, stipulati în hotarârea Curtii Constitutionale. Aceeasi limitare a vârstei îl împiedica si pe Renato Usatîi sa candideze. De altfel, primarul de Balti, cel care si-a dobândit o neverosimila popularitate prin concerte, scandaluri si gesturi hei-rupiste, s-a si grabit sa afirme ca a fost scos pentru a doua oara, în mod perfid, din cursa electorala.
Numele cu sanse, vehiculate pe dreapta, provin din rândurile opozitiei pro-europene extraparlamentare, Andrei Nastase si Maia Sandu. Însa pentru a-i învinge pe candidatul pro-rus si, respectiv, pe exponentul oligarhiei, politicienii sus-pomeniti vor trebui sa-si sporeasca turatiile si, probabil, sa discute solutia unui singur candidat, începând cu turul I, pentru a nu disipa voturile electoratului pro-reforma.
Cum spuneam, ecuatia politica s-a complicat, putini au anticipat aceasta schimbare de perspectiva – evident, cu exceptia celor care au gândit miscarea –, dar în acelasi timp a aparut si posibilitatea scoaterii statului din captivitate.
Un lucru e cert: interesanta, „solomonica” decizie a magistratilor de la Curtea Constitutionala exclude alegerea presedintelui prin coruperea deputatilor în parlament, asa cum s-a întâmplat cu formarea guvernului, întrucât e mai greu sa corupi un întreg popor, chiar daca îi poti denatura vointa prin falsificarea voturilor. În plus, decizia Curtii deschide calea pentru alegerea unei femei presedinte. Si poate ca într-adevar e momentul unei schimbari de acest fel. Pentru ca „marii barbati politici” ai Moldovei au dezamagit. În cel mai înalt grad.