Problema este cine ancheteaza puterea? Cine verifica aceste acuzatii? Justitia moldoveana se afla intr-o grava criza de credibilitate. sefi de partide si analisti politici declara cu seninatate ca functia procurorului general a fost cumparata cu 2 milioane de euro si ca, drept urmare a acestei tranzactii, persoana care o detine, Valeriu Zubco, a devenit omul de casa al „oligarhului” Plahotniuc. Ganditi-va o clipa cum suna asta: functii publice in Republica Moldova – stat aspirant la integrare europeana – se vand si se cumpara ca la piata si nimeni, dar absolut nimeni nu se deranjeaza sa verifice aceste informatii si sa aplice niste pedepse penale!
Alti fosti judecatori sau ex-ministri, invinuiti de crime sau de acte de coruptie, raman intr-o nebuloasa lipsita de finalitate. O cardasie politica pare a fi si uitarea in care au cazut abuzurile fostei guvernari comuniste. Au trecut doi ani de la schimbarea puterii in iulie 2009 si nici o ancheta nu a fost dusa pana la capat. incat stai si te intrebi daca tot ce se spunea despre Voronin si despre sistemul pe care l-a dezvoltat o fi fost adevarat, daca nu suntem cumva un popor de mitomani si de neurastenici, daca nu traim intr-o halucinatie colectiva?... Cand mai auzi totusi de o hotarare judecatoreasca in Republica Moldova ai senzatia ca traiesti in Zimbabwe. Recent, finantatorul unui post privat de televiziune, acuzat de santaj, a fost condamnat la 10 ani de puscarie intr-un proces desfasurat fara martori si fara avocat, proces judecat in absenta inculpatului fugit in strainatate. Presa sustine ca ar fi vorba de un dosar politic. in Moldova chiar si asasinii dovediti incaseaza pedepse mai blande.
Acest potop de acuzatii nedovedite sau sentinte judecatoresti suprarealiste, ce amintesc de epoca Visinski, demoralizeaza opinia publica, in schimb ii energizeaza pe politicienii controversati, le da un sentiment de incredere si impunitate, pentru ca, de buna seama, daca toti sunt manjiti, nici tu nu mai reprezinti o exceptie, te confunzi cu peisajul. Culmea acestui spectacol al deresponsabilizarii generale o constituie decizia parlamentului de a-l chema la raport pe procurorul general intr-o sedinta cu usile inchise, departe de ochii cetatenilor. De parca ar fi vorba de o sedinta de cartel, conspirativa, sau de adunarea actionarilor unei societati cu raspundere limitata, nu de forul suprem al puterii, compus din „alesii poporului”. Acolo, in spatele cortinei, clasa politica moldoveana isi va „spala rufele” in familie, pentru a vedea ce face mai departe cu actul guvernarii si cu alegerea presedintelui.
Justitia in Republica Moldova va capata consistenta reala doar daca acuzatii si acuzatorii, aflati intr-un permanent si derutant schimb de roluri, vor cadea de acord sa apeleze la o instanta externa, neutra si obiectiva, care sa stabileasca vinovatiile. Insa un asemenea acord, evident, este imposibil de obtinut, iar dreptatea in Republica Moldova, ne spun specialistii, nu se poate infaptui decat in limitele legislatiei in vigoare. Ceea ce inseamna ca cercul vicios s-a inchis... pana la viitoarele alegeri parlamentare, cand vom trai, din nou, iluzia schimbarii.
SURSA: Europa Libera