Ultima victima se numeste Casa Postei - o veche constructie din str. Vlaicu Pârcalab, plasata în coasta arogantului hotel „Leogrand". Casa Postei deranja peisajul cu înfatisarea ei „din alte timpuri" si prin modestia arhitectonica. Cineva a pus ochii pe terenul respectiv cu intentia sa ridice acolo un centru comercial.
Societatea civila a protestat, dar prea târziu: buldozerele n-au fost impresionate. Grupului de aparatori ai venerabilului edificiu i s-a alaturat în ultimul moment si primarul Dorin Chirtoaca, dar nici el nu a reusit sa opreasca demolarea. Ne întrebam cât va mai dura acest „macel" în Chisinau, un oras ce risca sa ramâna fara identitate. Protestul edilului-sef este surprinzator si aproape suprarealist: domnia sa se afla la al doilea mandat de primar si a avut suficient timp sa destrame reteaua complicitatilor si a coruptiei functionaresti care s-a cuibarit de decenii în sediul institutiei pe care o pastoreste. Oprirea demolarilor, conservarea cladirilor de patrimoniu din Chisinau ar fi fost un punct pretios în palmaresul lui Dorin Chirtoaca, întrucât asfaltarea, renovarea apeductelor, iluminarea strazilor, încalzirea locuintelor sunt lucruri mai complicate, mai greu de realizat.
N-ai cum sa faci ordine de unul singur într-un viespar, dar macar sa apelezi mai des la opinia publica, sa divulgi urzelile necurate la care participa oameni de afaceri, angajati ai primariei si înalti demnitari din fosta guvernare si din administratia actuala, daca dispui de asemenea informatii! Primaria nu a avut vointa, functionarii sai, probabil, nu au rezistat unor tentatii financiare: se stie ca demolarea caselor vechi si construirea de noi imobile este un business foarte profitabil în capitala.
Casa Postei a fost pusa la pamânt: ce monument proscris mai urmeaza?... Locuitorii mai vârstnici ai urbei ar putea întrezari în actuala furie a demolarilor o funesta traditie. Dupa ce a trecut printr-un cutremur devastator în 1940, un an mai târziu, în Chisinau, a fost pusa în aplicare tactica „pamântului pârjolit", ordonata de Stalin. Pe 13 iulie 1941, grupuri de diversionisti ai NKVD-ului au dinamitat sute de edificii ridicate în interbelic si în epoca tarista. Când a intrat Armata Româna în Chisinau, potrivit unor marturii, în zona istorica a orasului se distingeau mai clar doar trei cladiri, ca niste statui funerare în mijlocul unui cimitir de piatra învaluit în praf si în fumul incendiilor...
Azi, în lipsa unui plan de urbanizare care sa propuna solutii de reabilitare si adaptare a centrului istoric la necesitatile dezvoltarii moderne, arbitrarul constructiilor „ciocoiesti" a pus stapânire pe oras. Cine sa mai auda zgomotul produs de prabusirea zidurilor vechi, a arhitravelor împodobite cu ornamente, daca Alianta pentru Integrare Europeana se demoleaza ea însasi cu nesecata energie, sub ochii unei populatii dezorientate, învrajbite de propaganda comunista? Macar sa nu se ajunga la rafuieli de strada.