Avem destui sceptici în Moldova care, obisnuiti cu diversiunile lui Mark Tkaciuk – „eminenta cenusie” a comunistilor –, considera ca disidenta lui Dodon în PCRM si plecarea sa intempestiva din partid nu ar fi decât o „perdea de fum”, o manevra vicleana menita sa o înscauneze pe Zinaida Greceanîi presedinte, daca nu din postura de candidat al comunistilor, atunci ca propunere a coalitiei de guvernamânt care, în numele depasirii crizei politice, ar urma sa renunte la propriul candidat, Marian Lupu. E un scenariu totusi mult prea sofisticat pentru politica moldoveana, întrucât acesta ar presupune ca „strategia simulacrelor” în PCRM sa se extinda pe un larg segment de timp si sa functioneze fara fisura, ceea ce cu greu ne-am putea imagina.
Daca excludem, asadar, ipoteza unei diversiuni subtile, ne întrebam cum se întâmpla ca PCRM, cel care facea jocurile în ultimul timp, manipulându-i, ca pe niste amatori, când pe cei din PLDM, când pe cei din PD, se pomeneste el însusi „prostit”, vorba românului, tras pe sfoara, pierzând marele atu al celor doua voturi care îi deschideau calea spre putere? Actualii „dezertori” nu sunt niste oarecine. Dodon a acumulat un scor bun la alegerile din municipiul Chisinau, iar Greceanîi a fost mereu „febletea” dlui Voronin, candidatul sau preferat la functia de sef al statului, „tehnocratul” pe care nu-l mai scotea din laude.
Deocamdata, nu exista o decizie la nivelul Aliantei în legatura cu numele pe care se va miza. Întâlnirea de le Bruxelles a lui Dodon, Greceanîi si Filat, discutiile lor cu Štefan Füle, comisarul pentru extindere, a sugerat unora ca fosta „doamna de fier” a PCRM ar fi deja „presedintele desemnat” al Moldovei. Lucrurile nu sunt nici pe departe transate. Occidentul vrea sa se asigure ca transfugii din PCRM chiar vor contribui la depasirea crizei politice, nu sa impuna o anume persoana.
Marian Lupu ramâne în carti. Si chiar Partidul Comunistilor, asa slabit si derutat cum pare, este capabil de miscari surprinzatoare, adica sa voteze alaturi de PD si PL candidatura actualului speaker, doar pentru a se razbuna pe „tradatorul” Dodon si a fragiliza pozitia premierului Filat – situatie ce nu le-ar displacea, presupunem, nici dlor Lupu si Ghimpu. Igor Dodon sustine – insistent – candidatura Zinaidei Greceanîi, însa marja sa de santaj la adresa Aliantei e limitata – daca se va ajunge la anticipate, nu e deloc sigur ca Partidul Socialistilor, la care tocmai a aderat, va intra în parlament.
Totul este posibil în politica moldoveneasca. Viitorul se naste din aceasta miscare browniana, haotica si imprevizibila, pe care o urmarim. De aceea, cine vrea sa spuna ceva util, cine are de formulat niste argumente sau avertismente demne de luat în seama, ar fi bine sa o faca. Azi, pentru ca mâine va fi târziu.
SURSA: Europa Libera