Presedintele? Care presedinte? Presedintele cui?”, se întreaba politicienii. „Al tuturor moldovenilor, desigur, ce fel de întrebare-i asta?” – se mira cetatenii de buna-credinta, neinitiati în jocurile la nivel înalt. Asa scrie în Constitutie, numai ca viata politica din Moldova este mai complexa decât Legea Suprema. Întrebarea „al cui va fi presedintele?” nu este deloc lipsita de tâlc, o spun chiar înaltii demnitari de stat, care ne atrag atentia ca în sistemul semiprezidential-semiparlamentar moldovenesc seful statului are prerogative substantiale, el poate desemna premierul si poate destitui ministrii prin decret, asa cum o facea, pe nepusa masa, ne-aducem bine aminte, Vladimir Voronin în cele doua mandate ale sale. Aparitia unui nou „pol de putere”, a unui alt înalt functionar, chiar a celui mai important în organigrama guvernarii, va strica echilibrul actual si împartirea sferelor de influenta – ne explica sefii partidelor. Sa fim de acord: afirmatii de genul acesta, pe care le rostesc cu seninatate politicienii moldoveni, suna scandalos într-un stat de drept, dar sunt firesti într-o tara subdezvoltata, ai carei lideri privesc functiile publice ca pe o prada, din care fiecare vrea sa însface o ciozvârta cât mai grasa...
Zilele acestea se fac mai multe propuneri, se alcatuiesc topuri cu „prezidentiabili” – personalitati ale vietii publice, neafiliate politic –, si asemenea initiative civice ne ajuta sa constatam ca avem destule persoane capabile, demne sa ocupe acest post, nu pentru ca ar fi „omul cuiva”, ci gratie calitatilor lor morale si profesionale. Un sef de stat trebuie sa fie reprezentativ, sa întruchipeze cumva aspiratiile nationale – si când spun acest lucru ma gândesc la modelul Václav Havel –, nu sa fie o jucarie în mâna unor feudali hrapareti, cum se întâmpla în monarhiile europene din Evul Mediu. Însa e greu de crezut ca partidele vor accepta un candidat din afara cercului lor de creta ci mai degraba ar împinge tara în alegeri anticipate, decât sa admita un „arbitru” impartial deasupra lor. Un alt factor care scoate în evidenta mediocritatea politicienilor basarabeni sunt mizele externe, puse în valoare de vizita unor demnitari straini.
Prezenta ministrului rus Serghei Lavrov la Chisinau ne-a amintit tuturor cât de dramatic se clatina Moldova pe linia Est-Vest, cât de nesigur este cursul pro-european proclamat de actuala putere. Numeroaselor probleme pe care le avem în relatia cu Rusia li se adauga si saradele din politica interna, unde Kremlinul pretinde sa aiba un cuvânt de spus. Asta s-a vazut în decembrie 2010, o data cu „descalecatul” lui Narîskin la Chisinau, în plin proces de negocieri pentru formarea noii coalitii de guvernare. Acelasi amestec al Moscovei îl observam si azi, când Lavrov a numarat, alaturi de Dodon si Greceanîi, voturile necesare pentru alegerea presedintelui. Egoismul feroce al clasei noastre politice transforma suveranitatea Republicii Moldova într-o fictiune.
SURSA: Europa Libera