Cei zece ani care au trecut de la actele teroriste din 11 septembrie 2001 au provocat dezbateri, evocari, reconstituiri emotionante pe toate canalele media. si cum sa fi fost altfel, daca in acea zi a fost lovita in inima, in simbolurile sale indestructibile democratia occidentala, citadela capitalismului triumfator. Oricat de oprimati am fost noi, popoarele din Est, de regimurile comuniste, stiam ca dincolo de Ocean exista o mare tara care a transformat in certitudine speranta unei vieti libere si prospere: America – tarmul de refugiu al tuturor dezmostenitilor lumii. Prabusirea Gemenilor de la New York, as putea sa marturisesc, a frant ceva in mine si cred ca acest sentiment l-au avut multi oameni. A zdruncinat increderea in invincibilitatea valorilor liberale, in forta si in constiinta pozitiva a Occidentului. De atunci, lumea s-a schimbat dramatic, chipul sau inseninat de anii de dupa caderea Cortinei de Fier a capatat un cearcan adanc, imposibil de sters.
S-au depanat multe amintiri despre 11 septembrie. Fiecare om care a fost intim conectat la acele evenimente zguduitoare si-a imprimat o poveste a sa, niste impresii pentru tot restul vietii. Am sa va spun cum am trait eu ziua de 11 septembrie 2001 la Chisinau. Iesisem cu un coleg de redactie sa luam cina la o cafenea din centru. Era seara, ploua cu galeata, iar noi priveam spectacolul diluviului de care ne desparteau geamurile mari ale localului, cu o senzatie de confort si siguranta, in timp ce la o masa vecina doua doamne in etate discutau aprins niste probleme de familie. Cand, deodata, postul de radio FM, care transmitea, fara istov, muzica pop ruseasca, si-a intrerupt programul pentru a difuza un comunicat important – un „Breaking News”, cum i-am spune azi. „America sub asediu”, „10 avioane au fost deturnate de teroristi”, „Turnurile de la World Trade Center - distruse”, „Casa alba, una dintre tintele teroristilor”, „Presedintele Bush se afla intr-o locatie necunoscuta”, „Cladirea Pentagonului atacata” si alte asemenea vesti terifiante, combinate cu zgomotul insistent al ploii si cu sporovaiala netulburata a basarabencelor de alaturi despre sarmale si cumetrii, mi-au lasat in memorie o imagine halucinanta, de catastrofa absurda, produsa intr-un cadru grotesc, intr-un balci derizoriu. in cele din urma, in cafenea s-a lasat o liniste apasatoare...
La redactie, unde ne-am intors in pripa pentru a afla mai multe amanunte de pe Internet, o prietena, la telefon, ne-a confirmat proportiile dezastrului. A vazut in direct, la televizor, cum al doilea avion capturat de teroristi s-a infipt in turnul din sud de la World Trade Center. Groaza, mii de morti si oameni disparuti, si un nor imens de moloz deasupra New York-ului. Era realitatea, nu un film hollywoodian.
Tragedia americana a trezit o solidarizare spontana in toata lumea. Dar si destule reactii rautacioase. „Asa le trebuie americanilor, prea se amesteca in treburile altora! Au primit ce-au meritat!” - asemenea enormitati am auzit chiar si din gura unor intelectuali de la Chisinau, dovedindu-mi cat de adanc ne-a marcat propaganda sovietica, cea care facuse din America dusmanul nostru generic.
Si am mai inteles un lucru: democratia se cultiva si se apara. Democratia trebuie sa stie sa se apere, trecand peste demagogia sterila a stangii marxizante, care invoca, adesea, „dreptul la diferenta” doar pentru a-i transforma pe calai in niste biete suflete inocente. Democratia e obligata sa se apere, dar fara a-si sacrifica libertatile fundamentale, in caz contrar razboiul va fi pierdut.
O lectie cu aplicabilitate universala, inclusiv pentru Republica Moldova.
SURSA: Europa Libera