Atunci nu a protestat nimeni. Pacat ca cei care cunosc problema tac si prefera sa-l faca tap ispasitor pe actualul ministru al Educatiei. Pacat ca presa noastra, atât de „viteaza", nu are onestitatea sa cerceteze dosarul afacerii, înainte de a se pronunta, ci se grabeste sa înfiereze un om de valoare.
Într-o situatie similara apare si Statul Român, acuzat de unii formatori de opinie ca ar încuraja moldovenismul prin decizia de a aduce la Chisinau, cu ocazia aniversarii a 20 de ani de independenta a Republicii Moldova, stindardul liturgic al domnitorului Stefan cel Mare, pastrat la Muzeul National de Istorie din Bucuresti.
Steagul, dupa o minutioasa restaurare, a fost expus pentru prima data publicului român în iulie curent. Tot atunci ambasadorul Iurie Renita a avut initiativa de a aduce la Chisinau stindardul domnitorului - idee sustinuta de premierul Vlad Filat, care a adresat o scrisoare în acest sens dlui Emil Boc.
Petre Guran, directorul Institutului Cultural Român „Mihai Eminescu" de la Chisinau, specialist în cultura bizantina, caruia îi apartine cea mai exacta traducere din slavona (limba cancelariei domnesti în Evul Mediu) a rugaciunii imprimate pe stindard, noteaza ca acesta semnifica o izbânda repurtata „în razboaie de aparare împotriva unor vrajmasi identificati atât politic cât si religios", într-o epoca în care sacrul si profanul erau considerate planuri de existenta adânc întrepatrunse.
Un asemenea steag nu poate fi privit azi decât ca un simbol al unitatii tuturor românilor. Cine îi atribuie alte întelesuri este fie un agramat, fie un rauvoitor. Din nefericire, nu ducem lipsa în Basarabia nici de unii, nici de altii.
Comunistul Igor Dodon prefera sa vada în acest steag-icoana a domnitorului Stefan cel Mare dovada continuitatii milenare a „poporului moldovenesc".
Pentru Dodon si altii ca el Stefan cel Mare este un (proto)erou sovietic eliberator, un inspirator peste veacuri al Pactului Ribbentrop-Molotov. Îi poti convinge pe acesti „hermeneuti" ca se afla într-o grava eroare de interpretare, când ei pur si simplu îsi urmeaza o agenda speciala?
Ma întreb apoi: ce ar fi trebuit sa faca România? Sa respinga solicitarea guvernarii pro-europene de la Chisinau? Sa o refuze sub pretextul ca se vor gasi o seama de rastalmacitori, care vor tavali în noroi un simbol si un gest explicit de solidaritate pan-româneasca? Ar trebui România sa se comporte mereu ca o natiune complexata, incapabila sa-si afirme interesele legitime într-un stat cu care este puternic înrudita prin limba, istorie si cultura?
Stindardul lui Stefan cel Mare, singur, nu ne poate rezolva problemele, dar macar de ne-ar ajuta sa scapam de sindromul „cetatii asediate", care hraneste atât de bine pusculita unionistilor nostri de carton.
SURSA: Adevarul.md