Noi, PNL, am spus de multa vreme ca nu este nevoie neaparat de un Presedinte si ar fi bine sa se mobilizeze partidele parlamentare sa renunte la aceasta functie prin a modifica Legea Fundamentala sau a pregati o noua Constitutie. Nu de alta, dar si populatia noastra, obisnuita strimb cu tatuca Stalin ori capul Mafiei don Corleone, si-ar mai lua de o grija daca functia ar fi lichidata. Iar Parlamentul s-ar apuca de lucru si ar activa mai stabil, ar face macar cite ceva.
Si-apoi – ne da noua cineva vreo garantie ca daca se alege Presedintele nu vor apare noi tensiuni, alte conflicte, tentatia unor moi majoritati parlamentare in jurul partidului cu sef de stat, debarcari si lupte dezgustatoare – intestine si pe fata? Nimeni nu ne garanteaza asta, dar putem fi aproape siguri ca vom fi consumat o faza de conflicte, urmind sa trecem in alta…
Iata de ce national-liberalii au adoptat, in noul Statut al partidului, eliminarea functiei sefului de stat – atit de ispititoare, care ii nauceste pe liderii politici de tare ce si-o rivnesc, de aceea, credem, e nevoie de un Parlament cu un adevarat pluralism politic, ales dupa un sistem mixt, adica, jumatate si in circumscriptii unionale, pentru a deschide cimp de manevra mai multor partide si pentru deputati-profesionisti, nu hoti, care cumpara locuri pe lista.
Noi am spus in conferinte de presa si in aparitiile televizate ca e nevoie – daca e nevoie – de un Presedinte proroman, pentru ca un altul nu va face nimic in acest stat. Va fi un lucinschi, un snegur, un – nu da doamne – voronin, sau o amestecatura a tuturor celor trei, in fiecare zi noi fiind nevoiti sa ghicim ce mantie a imbracat seful statului azi sau ce brosa si-a pus la reverul sacoului.
Nu avem nevoie de Presedinte. Avem nevoie de un premier puternic, avind un Parlament cu intelectuali de calitate avind vointa politica sa reformeze societatea. Noi nu putem construi un stat, haideti sa construim macar o societate in care fiecine, de orice nationalitate, sa se simta suportabil.
Treaba cu Nantoi si Talmaci e una de conjunctura. Fiecare cu interesul sau si nu e cel pe care ni-l spune cineva public. Primul nu mai poate sta de o parte avind un orgoliu exagerat. Al doilea ar avea alte lucruri exgerate, le stim. Ambii fiind obedienti, s-ar putea sa se si intersecteze in cabinetul aceluiasi patron – verde, rosu sau brun, format din primele doua culori…
Nu mai fiti atit de naivi, dragi blogheri, care faceti valuri pe Internet. Nu de alta, dar e si ceva suspect aici, cu “lumea prea deschisa”, cu “cosmopolitismul” si “globalismul”, ”sorosizata”, care neglijeaza valorile nationale. Din pacate, “proeuropean”, prin politicile promovate, a ajuns azi un cuvint de ocara, total necredibil, care ascunde ideea de statalist, moldovenist si, pe undeva, de prorus mascat . Nici primul, nici al doilea, nu se pot lauda cu impartialitate politica. Lasati-o mai moale, ca s-au aratat unii din plin pe sticla. Nu mai zic de faptul ca ”a vorbi de Transnistria” sau ”crezut priceput”, precum te pretinzi, dupa ce ai smecheria sa iti atribui ideile si efortul altora, nu inseamna a fi si “proroman”. Conteaza mult, pentru prezidentiabili, sa nu fie nici betivani, nici fustangii.
Ne oprim aici. Nu de alta, dar ne vine si noua cheful sa candidam pentru functia de sef de stat. Poate ca o femeie ar veni nu ca Padurarul de prin anul 1998, ca sa ii alunge pe toti, ci ar veni sa ii adune pe toti, chiar daca azi rideti – copios si rautacios, fiind romanofobi – pe sub mustati. Rideti, rideti. Rit bien qui rit le dernier…