Vitalia Pavlicenco: Libertatea inca nu e aproape!

Alexandru Mosanu a avut, precum mi-a spus, o discutie de o noapte cu martirul Corneliu Coposu, caruia, dupa ce i-a relatat – daca mai era nevoie – blestemul cazut pe basarabeni, a primit urmatorul raspuns la intrebarea “Ce sa facem noi, in aceasta situatie?” – “Sa rezistati fara nici o sansa!”

Acum peste zece ani, ca redactor-sef al ziarului “Mesagerul”, scriam un articol despre Independenta, in care dezamagirea si scepticismul erau exprimate “plenar”. Poate il voi gasi si republica, acest articol, ce poate fi reprodus, ca mereu actual, douazeci de ani la rind din 1991. Deoarece nu s-a schimbat nimic esential, deoarece ne invirtim, de doua decenii, in jurul aceleiasi drame – nu avem viitor, pentru ca: 1.Nu stim cine sintem. 2.Aceasta stare de lucruri este alimentata continuu de fortele antiromanesti, care gasesc, mereu, mercenari ce apar ca paduchele pe frunte in momentele-cheie cind pare sa scapam la libertate si confisca etapa dupa etapa in razboiul cisific al basarabenilor constienti pentru identitatea romaneasca si constiinta nationala.

Asa s-a intimplat cu primele realizari ale Miscarii de renastere nationala, cind au fost condamnate, totusi, intr-o conferinta internationala, consecintele Pactului criminal Molotov-Ribbentrop (am fost atunci in serviciul de presa al conferintei, organizate de primul Parlament democratic).

Asa a fost dupa ce lumea a crezut ca “Snegur e cu poporul”, reusind sa atraga nationalisti gen regretatul Andrei Vartic in sabatul antiromanesc “Casa noastra – Republica Moldova”, cu ideile sale de referendum contra Unirii cu Romania.

Asa a fost cind au revenit, “scirtiind”, niste forte democratice prin 1998, dar contra carora s-a luptat atit din interior, cit si din exterior, pina s-a obtinut rasturnarea lor si readucerea pentru zece ani la guvernare a coloanei comuniste prorusesti.

Asa poate fi azi, dupa un deceniu de intuneric antiromanesc, antieuropean, comunist, cind, acum trei ani, toti credeau ca a venit Mesia anticomunista in persoana unor liberali si democrati, dar care s-au dovedit a avea papusari rusi corupti in spate. Acestia au si pus la cale scenarii cu deturnarea optiunilor democratice, determinind exact ceea ce, logic, avea sa se intimple: inca o confiscare a sperantelor de schimbare si de smulgere a pamintului romanesc de sub talpa proruseasca, fie ca e una rosie sau e una verde.

Daca as scrie doar eu despre asta, ar mai fi cum ar fi. Dar scriu si Roman Mihaies, si Constantin Tanase, si Sergiu Mocanu, si Alex Cozer, deja si Nicolae Negru, si Dan Dungaciu. E drept – unii au inceput sa scrie dupa ce eu scriu de aproape trei ani pe blog, anterior, in toti cei zece ani de comunism, publicind constant in “Glasul Natiunii”, iar mai inainte – in “Mesagerul”, pe care l-am condus patru ani, in alta presa.

Unele indicii, pe care le-am simtit putin inainte de impingerea “formala” a comunistilor in Opozitie, sau lucruri, pe care le-am intuit, dar pe care unii nu voiau sa le vada, au inceput, iata, sa le deschida ochii, fortindu-i sa isi depaseasca interesul pentru bani in favoarea interesului profesional, national si, pur si simplu, uman.

Dar care poate fi folosul? Nu stiu. Pentru ca incetez sa mai sper. Ca presedinte de partid nu am acest drept. Ca om – nu ca am obosit, dar imi dau seama ca fortele sint mereu inegale, gindindu-ne la masina ruseasca imensa, care ne tot striveste. Acum trei ani, pe 27 August, am adunat echipele de conducere raionale PNL la Chisinau si am depus flori la Monumentul lui Stefan cel Mare si Sfint, am facut o receptie in cadrul partidului, am “marcat” Ziua Independentei, dupa ce, pe 9 Mai 2008, adica in acelasi an, am sarbatorit, in plin regim comunist, Ziua Europei in Scuarul Operei Nationale, dansind Hora Unirii (e postata aici, mai sus). Am invitat si au venit cu noi PLDM, AMN si MAE. Din 2009, noi, national-liberalii, facem actiuni stradale, comemom cu drapelele in berna datele triste ale istoriei nedrepte a acestui pamint romanesc, insa asta nici nu e observat de presa, care nu are interesul sa vada lumea ca adevarul e altul decit cel formal si “pragmatic” – doar cu flori la Monumentul lui Stefan cel Mare si Sfint.

Cred ca, din acest august, cind se implinesc 20 de ani pierduti aproape fara rost pentru noi, romanii basarabeni si alogenii constienti de realitati, dar si cind incaa mai exista pericolul revenirii comunistilor la putere, nu mai e nici o logica sa sarbatorim ceva. Dimpotriva, trebuie sa ne comemoram si Independenta ratata. Independenta abandonata la jumatate de cale, toti raminind cu un picior in URSS si cu unul – in visul Libertatii, care, pentru noi, inca nu a venit.

Iata SUA recunosc teritoriile georgiene ca ocupate de Rusia, si ii cer sa se retraga. In privinta celui de-al doilea stat romanesc, SUA tac, pentru ca o conducere proruseasca de la Chisinau se complace in moldovenismul prorusesc si nu vrea ca teritoriul statului sa fie recunoscut drept ocupat de Rusia si, in consecinta, urmind a fi eliberat. 

Nimeni nu te va respecta si nu te va ajuta sa iti re-dobindesti Libertatea, daca tu insuti nu iti doresti aceasta Libertate. Si, pentru noi, dezamagirea de dupa 5 aprilie si 29 iulie 2009 si 28 noiembrie 2010 e distrugatoare, ca speranta, inselata, pe care am avut-o inainte de 5 aprilie 2009…

Cred ca PNL va face o declaratie trista de 27 august si isi va relansa sloganul mai vechi – “Libertatea e aproape!” – intr-o formula noua – “Libertatea inca nu e aproape!”

Aceasta Libertate nu va veni decit printr-o revolutie a tinerilor, care vor cere Unirea cu Romania. Insa aceasta revolutie nu va mai fi facuta de “filatii” si “afiliatii” rusilor. Ci de oameni curajosi si cu adevarat liberi. Alta cale nu vad.

SURSA: Blogul Vitaliei Pavlicenco