Am citit si eu aceasta “rabufnire”. Nu ma bag sa analizez relatia Ghimpu/Filat/Lupu/Plahotniuc. Nu o cunoc, nu stiu, pentru mine sunt toti totuna, nici nu am dorinta sa aflu amanunte si sa judec. Nu-mi place nici mie aceasta demonizare a PD-ului si a lui Plahotniuc, mai ales dupa ce, in special spiridusii lui Filat, au facut actiuni stradale sa se alieze PD-ul cu PLDM, si nu cu PCRM, ca sa redevina Filat premier si cel mai mare pe furat in R.Moldova, iar acum spun altceva. Eu nu am participat atunci la nicio actiune, am simtit ca nu miroase a sinceritate si a interes national, la fel cum nu am fost membru al Frontului Popular si ma mindresc sa spun asta.
Am scris la vremea aceea ca PD trebuie sa se alieze cu PL si PLDM. Intreb, deci – atunci nu s-a stiut cine e Plahotniuc, daca e asa cum spun azi servilii lui Filat? Cind l-a ales AIE prim-vicespeaker pe Plahotniuc – nu s-a stiut, iarasi, cine e Plahotniuc, precum ca e “capul relelor?” Cind a fost pusa problema demiterii lui Plahotniuc, la sfirsitul anului 2012 in Parlament, nu s-a stiut cine e Plahotniuc, daca spuneti ca el controleaza totul ce misca in RM? De ce ati procedat atunci cum ati procedat? Unde va e principialitatea si consecventa, cum puteti sa ne convingeti ca PCRM e mai bun decit PD? A explicat foarte bine Constantin Tanase anatomia intereselor lui Filat in lupta contra lui Plahotniuc.
Amintesc – PNL a dat o declaratie privind momentul politic si a spus clar – alegerile anticipate trebuie evitate. Asa cum au afirmat, ulterior, si Presedintele Nicolae Timofti, si reprezentantul UE Dirk Schuebel. Cunoastem campania “miinilor curate” contra Guvernului Sturza, declansata in 1999 de alianta comunistilor/frontistilor/lucinschistilor, care se repeta acum, doar cu precizarea ca Lucinschi atunci l-a folosit pe Rosca, iar acum pe Filat, care e si productie marca “Lucinschi”.
Nu cred ca voi spune mai bine decit Veaceslav Balacci despre ce se intimpla cu schemele de contrabanda pe la vami. Noi, in anul care a trecut am avut noua marsuri unioniste si o gramada de actiuni ale PNL in cadrul Consiliului Unirii, de aceea nu avem timp sa inspectam si sa ne ocupam de adunarea informatiilor, mai ales ca le fac foarte reusit altii.
Dar sa revenim la berbecii nostri, cum spun francezii. Ma voi opri asupra “rabufniri” lui Ghimpu, in care si-a condimentat preocuparea pentru consecintele „punerii lui in buzunarul lui Plahotniuc Vlad“ cu atacuri antiunioniste. De ce Ghimpu isi leaga frica evidenta de a nu fi asociat cu un clan oligarhic de lupta impotriva unionistilor?
In opinia mea asta are loc deoarece Ghimpu a priceput ca i-au esuat sperantele de a fi primit in Liga politica superioara, a celor din categoria mai grea (cu mai multi bani negri, cu mai multe voturi, cu mai multi papusari, nu doar din RM). Cit a sperat la acest lucru, se ferea de unionisti, de romanism, de a pronunta in alegeri cuvintele Romania, limba romana, natiunea romana, unitatea nationala romaneasca, inlocuindu-le pe toate cu parola magica – “Europa si integrarea europeana” -, care, pentru noi, desigur, nici nu miroace la orizont in afara de a ajunge acolo prin Unirea cu Romania. Dar, ca in bancul cela – “important este procesul, in care poti pescui si te poti primeni – nu?” – notiuni foa-a-a-a-rte materiale, egale cu “pragmatismul european” (de esenta proruseasca) si cu “inoportunitatea mesajului unionist”.
Astfel, un coleg din echipa PNL a avut discutii mai frecvente cu seful Partidului Lib(e)ral (precizam – Ghimpu nu poate pronunta vocala “e” dupa consoana “b”, adica spune “partidul libral”, asa cum Ceausescu spunea “preteni”, fara “i”). A tot incercat omul sa-i spuna, precum am facut si eu cu Severovan cind ne-am intilnit cu el, la invitatia sa, pe 16 aprilie 2010, ca nu-i va reusi mare treaba cu Filat si ca trebuie consolidata aripa nationala liberala, Ghimpu avind o sansa atunci, cind ajunsese, accidental, presedinte al RM. Am scris despre aceasta pe blog. Ghimpu, insa, in loc sa coboare cu picioarele pe pamint, ii spune mereu acelui coleg doua fraze de serviciu, ca sfat pentru PNL: “Dizolvati partidul!” si “Nu participati la alegeri!” Adica, un Ghimpu care se ridica la rol de martir, cind stim ce mediocritate perfecta este, cu apucaturi de badaran, crede ca – prin nimicirea sau disparitia cuiva – va ramine el unicul si irepetabilul imparat roman cu un ochi in tara orbilor.
“Spuneam, asa cum discutasem anterior, si cu C.Tanase – ca trebuie sa fim cu totii ingrijorati de subtierea faliei nationale in Parlament, ceea ce s-a si intimplat. Ca Filat nu are partid romanesc, formatiunea sa este o strutocamila lucinschista si ratacita, ascuns proruseasca.
Personal, am tot participat la consolidarea opozitiei si a rezistentei anticomuniste dupa 1991, impreuna cu partidele din care am facut parte, care au realizat proiecte politice serioase de coagulare a fortelor nationale, fapt “necunoscut” lui Ghimpu. Si, asa cum i-a spus colegul, ca “pare inca sa nu stie cine e Filat”, acum a ajuns Ghimpu sa il numeasca public “lichea”, precum a inteles si presa. Sfatul colegului era “consolideaza Dreapta, ca Filat nu doarme”. Nu, Ghimpu a crezut ca toata Dreapta e a lui, toti o sa moara, pentru ca el baga, impreuna cu Basescu, Unirea in sicriu.
In anul 2012, daca noi, Consiliul Unirii, in care PNL e un motor important, taceam si nu marcam extrem de activ implinirea celor 200 de ani de ocupatie ruso-soviectica, – cum raminea cu Demnitatea noastra Nationala?
In schimb Ghimpu, Chirtoaca si toti lenesii si mincaii din jurul lor, in loc sa ni se alature, au tot luptat contra unionistilor, din interese inguste de gasca, de partid, corporative si cu temeri electorale, dupa care ii declara colegului cu un cinism rusesc: “Ce folos ca voi ati facut atitea actiuni, eu pot sa tac trei luni, dupa care cind am sa ies si am sa spun de Romania, romanism, Unire”, voi recupera totul imediat si lumea totuna o sa ma creada pe mine, nu pe voi (mai exact pe … aia de Pavlicenco).
Deci, ca sa rezumam, Ghimpu se teme sa nu piarda electoratul care pricepe ca se da cu “pragmaticii” si uita de aspiratiile nationale, dar, cind e bija, face exact cum am spus – revine la unionism, scotind Unirea din sicriu, unde a pus-o cind era cocotat accidental foarte sus (dar la ce bun?). Ati mai vazut atita cinism imbinat cu populism ieftin si demagogie pura?
Mai exact spus, Ghimpu se crede si o si chiar o spune in mod impertinent ca este intruchiparea insasi a romanismului, uitind de romanii intelectuali adevarati – Mosanu, Nedelciuc, Matei, un sir de scriitori, lingvisti, istorici, oameni de stiinta si de cultura intelectuali, curajosi si ei, pe linga ei Ghimpu raminind un corigent, daca nu repetent. Faptul ca lumea l-a votat pe Chirtoaca, in timp ce Ghimpu s-a ascuns in doua scrutine dupa spatele lui (ca sa nu spunem altfel), inca nu inseamna ca a fost votat el, profitor de imagine straina. Reascensiunea lui Ghimpu, Hadarca, Salaru este un accident, dar lumea s-a multumit cu putinul, o stim, pentru ca frontistii misogini inselati isi tot fac idoli falsi din rindul barbatilor…
Nu as fi scris acest articol, pentru ca imi displace sa polemizez cu indivizi ca si Ghimpu, chiar daca ar fi ei de zeci de ori ex-Presedinti. Autoritatea pentru mine e altceva decit functia. Ii iei functia si vezi daca mai ramine ceva. Dar scriu acest articol ca sa fac unele remarci legate de “unionistii” despre care taranoiul Ghimpu spune ca au stat in tufari. Desigur, nervii lui Ghimpu nu rezista cind se vede in liste de arhiva dubioase, nu in cele ticluite in laboratoare cre( )tin-democrate, precum indica anchetele facute oficial, de institutiile competente. La cine se refera Ghimpu cind vorbeste de statul in tufari? La penelisti, care rezista de sase ani ca partid unionist in opozitie, obtinind prin judecare cu Guvernul AIE dreptul la un Statut unionist? Sau la membrii activi si coordonatorii Consililúlui Unirii, care asigura pe cheltuiala proprie activitatea unionista, nu din furatul averii publice sau din banii poporului roman?
Sau la Vitalia Pavlicenco, la Alexandra Can, la Anatol Vidrascu, la altii, care avem si Ordine ale Statului Roman, primit, de mine, de exemplu, cind nu eram deputat, nu ca el, cu ordin primit pentru ca, intimplator, a ajuns presedinte de stat. Functie, aflindu-se in care, cit a detinut-o, l-a dus capul doar sa imparta ordine moldovenestei si sa faca un Decret juridic agramat privind ocupatia, nebazat pe documente ale AP a Consiliului Europei, pentru a nu fi anulat de Curtea Constitutionala… Populism si demagogie si din partea lui, si din partea mai tinarului cu panglica Sf.Gheorghe in piept.
Parca aud din nou ca “va bateti voi, proromanii, si comunistii rid”. Corect – si asta imi displace. Dar daca isi scrie “rabufnirea” Ghimpu, de ce ii ataca pe unionisti, in loc sa ne spuna “mersi” ca am spalat obrazul romanilor prin actiuni prounioniste stradale in 2012? Care, desigur, i-a pus in dificultate pe unionistii falsi, fluctuanti, latenti, de serviciu, pe businessunionisti. Sa isi spuna falsul liberal pasul pe care il are, fara sa dea lectii unionistilor adevarati. Imi cunoaste mie Ghimpu viata, ca sa imi dea note? Eu pun valoare pe Alexandru Mosanu, pe Valeriu Matei, pe Vasile Nedelciuc, pe Mircea Rusu, pe Vlad Pohila si pe alte personalitati, care au si cunoscut ce am facut si cum am activat. Sau Ghimpu a uitat cind a coborit de trei ori din prezidiul Congresului Intelectualitatii, in 1993 sau 1994, cind Partidul Democrat, condus de Gheorghe Ghimpu, al carui membru eram si eu, s-a unit cu aceasta formatiune, si tot insista sa accept a fi redactor-sef al ziarului de succes “Mesagerul” al Congresului Democrat Unit, ulterior devenit Partidul Fortelor Democratice?
A redevenit acum Ghimpu unionist si reinteresat brusc de unitatea nationala romaneasca – doar ca intrebarea se pune pentru cit timp de aceasta data?
Le spune Ghimpu naivilor cine e Dorin Chirtoaca. Pai sa va spunem noi, PNL, – e cel care interzice publicitatea unionista in Chisinau, de parca a privatizat municipiul. Sau despre Anatol Salaru si cenaclul respectiv, despre care se stie bine ce vorbe circula si acum privind colectele… Sau despre Hadarca, cel care putea face mult mai multe cind a detinut o functie importanta. Intrebati-i pe potentatii zilei ce cred despre cei care azi se cred titanii momentului…
Despre care structuri sovietice ne spune Ghimpu in fraza “La început, nu eram atât de multi, iar unii dintre cei care se dau astazi drept mari unionisti, pragmatici stateau pe atunci în tufari, sau continuau sa lucreze cu multa sârguinta în structurile sovietice”?
Personal, sunt filolog, nu am activat in viata mea in organele de partid si sovietice, nu am colaborat cu niciun fel de structuri dubioase sau de securitate, dar nici nu am cunoscut juristi de la uzinele sovietice. Dupa Universitate, in paralel cu pregatirea tezei de doctor in filologia romana, munceam redactor-stilizator la revista academica de limba romana (careia i se spunea atunci “moldoveneasca”), apoi am invatat arta de traducator alaturi de Valentin Mindicanu, la agentia de presa existenta in acea perioada, am pregatit apoi pentru tipar, la sfirsitul anilor 90, in limba romana si rusa, intreg volumul enorm de materiale ale Sovietului Suprem al RSSM, cind a fost adoptata grafia latina si statutul de limba de stat, iar, impreuna cu Vlad Pohila, am pregatit brosura “Sa citim, sa scriem cu litere latine”, publicata cu doua zile inaintea istoricei decizii. Am scris o serie de articole mari, inclusiv in presa rusa, unele republicate partial recent la solicitarea unui portal, despre necesitatea trecerii la grafia latina, in anii dinaintea proclamarii Independentei.
Nu am citit, insa, nimic semnat de Ghimpu – nici atunci, nici acum, se pare ca acest interviu e prima sa pozitie scrisa – si persoana asta ne da noua lectii de nationalism? Sa ne dea oare noua lectii de romanism cei care nu puteau absolvi o scoala medie? Spuneam ca nu am avut onoarea sa cunosc juristi de pe la uzinele sovietice, dar, spre deosebire de astia, cetatenia romana mi-am recuperat-o in 1992, ca mai deveme nu s-a putut si pentru asta am fost, practic, data afara de la Moldova-pres, dupa ce i-am sfatuit si pe altii sa si-o redobindeasca.
Inca multe as putea spune ca sa ii invat minte pe cei ce nu vorbeau intre ei fiind frati in timpul vietii, dupa care cel ramas viu se tot infrupta din imaginea – falsa si aceea – a fratelui. Despre cei care s-au purtat badaraneste si cu Alexandru Mosanu si cu altii, dar care acum au redevenit mari romani si chiar se vor crezuti si unionisti…
I-am spus colegului meu, care mai sta de vorba cu badaranii pretinsi proromani din Parlament. Observa – dupa ce isi vor vedea lungul nasului, dupa ce se vor inchiosca pina in dinti cu “pragmatismul lor” si vor amplifica enorm coruptia postcomunista si compromite liberalismul, se vor retrezi unionisti si adepti ai Unirii. Ceea ce s-a si intimplat…
Iata de ce ursul nu are coada…, adica de ce totul ce e romanesc se distruge din fasa…
Imi repugna fariseii.