Nu mai spun de aplombul si o emfaza, greu de digerat. Am incercat, inca atunci, sa ii mai dau niste e-mailuri, cu sugestii privind greselile ce urmau a fi evitate, dar, in loc sa il bucure faptul – l-a suparat. Bine, ma gindeam, are omul posibilitatea sa isi gaseasca o persoana care sa il mai invete niste lucruri. Pentru ca este un paradox acest caz al lui Marian Lupu. Pe de o parte, parca pretinde sa vorbeasca romaneste, literar, pe de alta parte, comite greseli cu neluita, ce iti pliostesc urechile, greseli tinind de calchieri din rusa si de fantezia proprie, “prea bogata si inutila”, in acest caz. Plahotniuc vorbeste mai bine, dupa cum vedem – scurt si cu zimbet.
