Anul 2011 se încheie pe o nota tragica. Duminica, 18 decembrie, a murit Václav Havel – scriitor si disident anticomunist, fost presedinte al Cehoslovaciei si al Republicii Cehe, un intelectual care a avut o contributie esentiala la configurarea unei noi Europe, fara dictatori si fara politie politica. Havel a instituit un standard de conduita politica greu de atins, bazat pe etica si sacrificiu de sine. A fost omul pentru care principiile si valorile au avut o consistenta reala, nu una demagogic-diversionista, cum e cazul în Republica Moldova.
Pentru politicienii de la Chisinau comparatia cu Václav Havel este strivitoare. Sa ne gândim doar la „telenovela” alegerii presedintelui si vom întelege aceasta distanta enorma! Tentativa esuata din 16 decembrie a asezat democratia moldoveana într-o dilema hamletiana: a fi sau a nu fi.
De altfel, daca ar fi întrebati ce au retinut din învolburatul an 2011, cred ca majoritatea moldovenilor ar mentiona doua lucruri: gâlceava politicienilor si cresterea preturilor. Cel de-al treilea an al Aliantei pentru Integrare Europeana a debutat prost, prin jocul lunecos al lui Marian Lupu, care i-a santajat deopotriva pe colegii de alianta si pe comunisti, dorind sa obtina cât mai multe avantaje în viitoarea coalitie de guvernare.
Anul 2011 a continuat la fel de nefast pentru imaginea publica a Aliantei. Majoritatea scandalurilor de pe scena politica l-au avut ca protagonist sau referent principal pe omul de afaceri Vlad Plahotniuc, prim-vicepresedintele Parlamentului, persoana nr. 2 în PD, despre care se spune ca ar avea o influenta oculta asupra unor importante institutii ale statului, cum este Procuratura Generala, de exemplu. Pe de alta parte, atacurile premierului Filat la adresa „papusarului” Plahotniuc au fost vazute de multi drept o hartuiala pentru împartirea sferelor de influenta în lumea bussines-ului, nimic mai mult.
Instabilitatea politica a minat eficienta actului de guvernare.
Neîmplinirile în domeniul justitiei si al demonopolizarii economiei constituie marile restante ale actualei puteri. Totusi, Alianta a beneficiat de un sprijin generos din partea Occidentului, eforturile pe linia integrarii europene s-au materializat prin negocieri legate de eliminarea vizelor si de acordul de liber schimb. Moldova a fost considerata „elevul sârguincios” al Parteneriatului Estic, însa, din pacate, aceste aprecieri nu îsi gasesc un corespondent pe masura în mijlocul electoratului de acasa.
Rezultatele alegerilor locale din 2011 au aratat o anumita inertie a optiunilor politice, însa nimic nu garanteaza ca ele vor perpetua. La Chisinau, Dorin Chirtoaca, candidatul Aliantei, a obtinut un nou mandat de primar în lupta strânsa cu Igor Dodon, candidatul comunistilor, dar acesta din urma a livrat cea mai mare surpriza politica a anului, parasind ulterior partidul lui Voronin, alaturi de doua colege, Greceanîi si Abramciuc.
Noul presedinte al socialistilor are ambitii mari. Înarmat cu doctrina moldovenista, Dodon vrea sa acapareze electoratul PCRM – partid care a sabotat actuala putere si s-a aratat incapabil de compromis în numele depasirii blocajului politic.
Nesiguranta si anxietatea definesc starea de spirit a moldovenilor la acest sfârsit de decembrie. Anul 2012 ar putea relansa coalitia de la guvernare, în cazul alegerii presedintelui în ultimul tur, sau, dimpotriva, va împlini sumbrele predictii ale indienilor maya, livrând un „armaghedon” al democratiei basarabene, daca ajungem la anticipate. Va depinde de clarviziunea oamenilor politici, dar si de capacitatea societatii de a nu le mai permite sa liciteze, iresponsabil, destinul national.
SURSA: Europa Libera