Porni televizorul. Dadu de show-ul lui preferat, zâmbi. De fapt, avea mai multe show-uri preferate. Si despre toate spunea un singur lucru: „these guys are fuckin’ great!” Toata lumea din televizor îi zâmbeste. Si asta-i, într-adevar, fuckin’ great. „Wait a minute, dar unde-i Jessica?” — gândi John, sculând din pat, închizând televizorul.
Jessica era la bucatarie. Gatea sandvisuri. John o pupa pe Jessica pe buze. Traiesc împreuna de douazeci de ani si cu fiecare an tot mai draga îi este — la suta ei de kilograme, îi chiar very-very sexy.
„Wow, iar sandvisuri? I’m lovin’ it!” — o mai pupa o data pe Jessica, de data asta pe obraz. Ea îl hranea cu sandvisuri, în fiecare dimineata si el le mânca cu tare mare pofta, deja de douazeci de ani. În weekend familia lor face o micuta exceptie si merge la unul din fast-foodurile din oras. Pentru diversitate. Pe lânga sandvisurile Jessicai, lui John îi place Big Macul.
Micutul Steve tocmai intrase în bucatarie. Era gata de scoala. Tata-John îi ciufuli cu drag coafura. Steve învata rau. În schimb e bun la fotbal american. Tata îl vede mare fotbalist american. Si ce daca nu pricepe geografie? El, John, tot n-are treaba unde-i, sa zicem, Moldova. În schimb, la sectia de pompieri din sat, este „Lucratorul lunii”, deja de un an. Lumea îl respecta acolo, mai ales dupa ce a salvat pisica aia alba dintr-un aprtament în flacari. L-au aratat si la stiri.
John porni motorul Chevroletului, vechi ca si Constitutia. Duminica îi va dedica iar câteva ore de reparatie. Îi place sa aiba grija de masina cumparata cu bani putini, la mâna a doua. În schimb, drumul este bun.
„Hai mai repede, mai Steven, mai! Ca întârzii la scoala.”
Întregul cartier a participat la reparatia drumului. Satul lor e cam uitat de Stat si de asta comunitatea si-a zis sa repare cu fortele proprii strada. John nu-i suparat pe Stat. Pe State, mai bine zis. Ele au alte griji. Sunt în razboi.
John mâna si zâmbeste. Ce bine ca s-a nascut în satul asta. Ca a ramas aici. Vecinii, colegii de lucru — ce s-ar fi facut fara de ei? Nu-i trebuie lui New Yorkul lor, cu îmbulzeala lor, o suta de ani. Pe cine stie el acolo? Cui i-ar trebui? Viata frumoasa poate avea si aici, în satul lui de lânga Massachusetts.
God bless America.
Ion Iacovlevici Moraru, locuitor al unui sat de pe lânga Telenesti, facu ochi. Desteptatorul suna a ora sapte. „Futu-i pastele mamei lui de ceas”, — gândi Ion pe moldoveneste, oprind ceasul tiuind — „iar îi luni, iar doare capul, ne-na-vi-ju!”
Porni televizorul. Dadu de nu stiu ce show matinal. Se încrunta. „O sa ma învete pe mine tot debilul cum sa traiesc! Ce stai, fa, curvo, cu curul gol în televizor? Ce-i cu zâmbetele astea false? Mincinosilor!” El îi ura pe toti desteptii din televizor. „Las’ sa vina la noi în sat, sa vada care-i situatia! I-as vedea eu pe dânsii în locul meu. Tfu, bleadi!”
„Unde-i Janea, unde-o poarta dracul?” — gândi Ion, sculând din pat, închizând televizorul.
Janea era la bucatarie. Gatea placinte. Ion o privi scârbit. Toate femeile ca femeile, numai el s-a ales cu o proasta. Sa-i fi facut un bors cu carne de dimineata, o mamaliguta ceva. Tfu, bleadi!
Micutul Stiopca tocmai intrase în bucatarie. Era gata de scoala. Tata-Ion îi rade una dupa ceafa. Stiopca învata rau. În schimb e bun la fotbal. Taica-sau spune ca va ajunge un betiv pentru ca nu stie geografie. „Tu stii unde-i America, bai, boule?” Ion vrea sa-l aranjeze, dupa scoala, la Universitate, la Chisinau, sa faca Juridica, sa ajunga ceva în viata, nu sa ramâna în borta asta amarâta de sat. La Pojarnaia Ceasti, unde lucreaza Ion, e plictiseala. Nu a mai ramas nimic de furat, iar caziolii de la Chisinau nu-i ajuta cu nimic. „Ce, o sa le repar eu masinile? Eu îs pojarnic, nu montior.” Luna trecuta au ars zece hectare de grâu pe lanul din satul vecin. Ion fuma calm si zâmbea multumit — tinea în mâna un „tart cu bala”. „N-avem solearca, ce vreti de la noi? Stingeti-va focurile cu caldarea, de la fântâna.”
Stiopca s-a duce si pe jos la scoala. Glodul nu-i chiar ca saptamâna trecuta.
Din banii facuti pe motorina furata, Ion si-a cumparat un BMW, aproape nou. A mai investit oleaca si si-a întunecat geamurile, sa nu i se beleasca tot prostul în masina. Masina lui este prea buna pentru drumurile astea de rahat. Nu vine nimeni de la Chisinau sa vada strazile din sat. Nu vine nimeni sa le curate de glod si de balegarul aruncat de toti în drum. I-a uitat, Chisinaul.
Ion viseaza s-o frece din gara. La Italia sau Portugalia, cum s-au dus mai multi cumetri de-ai lui. Acolo-i viata. Acolo statul are grija de oameni. Acolo drumurile sunt curate si în caz de incendiu, pompierii sar în ajutor. Dar aici, în borta asta? Cu atâtia debili în jur?
Tfu, bleadi. Tara de cacat.
***