Potrivit lui Timofti, Rusia ar trebui mai întâi sa-si retraga armamentul din regiunea transnistreana. Ziaristii adaugau ca, delicatul subiect, “naste divergente între presedintele tarii, Nicolae Timofti, si premierul Vlad Filat”.
Facuta de observatorii fenomenului politic moldav, concluzia referitoare la divergentele dintre presedintia si executivul moldovean, aduce aminte de divergentele existente în anul 2000. Tocmai pentru a evita asemenea grave confruntari de opinie, la 5 iulie 2000, deputatii moldoveni au modificat forma de guvernamânt a Republicii Moldova - din republica semi prezidentiala în republica parlamentara. Republica parlamentara este o republica unde primul ministru este seful guvernului, autoritatea executiva suprema în stat, iar seful statului are doar functii simbolice.
Analistul Cristian Ghinea, directorul Centrului Român pentru Politici Europene, preciza din start ca „spre deosebire de Vladimir Voronin, care a fost un lider puternic si autoritar, Timofti va fi un presedinte simbolic. Rolul lui Timofti va depinde în buna masura de relatia pe care o va avea cu guvernul care reprezinta de fapt puterea executiva la Chisinau. El va fi subordonat coalitiei de guvernamânt care l-a propus pentru functia de presedinte, un compromis maxim pentru depasirea crizei politice”, sublinia la alegerea presedintelui moldovean, expertul român.
Analistul Cozmin Gusa punea punctele pe i. El preciza ca Nicolae Timofti îsi va permite sa iasa din front doar daca va avea sustinerea politica a uneia dintre partidele aflat în alianta de guvernamânt. „Presedintele moldovean nu dispune de o putere însemnata decât în cazul în care are în spate o forta politica importanta. El este într-adevar sustinut de catre trei forte politice, PDLM, PD si PL, dar acestea se afla într-o competitie accelerata”, a comentat Gusa.
Precizarea facuta de Cozmin Gusa, vine sa explice naravasul comportament al ex-judecatorului. Desi rolul domnie sale, bine vazut de Cristian Ghinea, era acela de „a avea grija sa împace conflictele din coalitie, de a gasi numitorul comun între cele trei formatiuni de guvernamânt”, si adaugam noi, de a ascunde sub pres fisurile din betonul aliantei, iata ca opozitia manifestata fata de disponibilitatea premierului moldovean de a discuta despre o posibila deschidere a unui consulat al Federatiei Ruse în Tiraspol, ne spune ca presedintele moldovean ori a uitat de rolul sau de pacificator si l-a luat gura pe dinainte, ori are în spatele sau o sustinere politica.
Vizita oficiala a consilierului prezidential pentru Afaceri Strategice si Securitate internationala, Iulian Chifu, la Chisinau, unde a avut consultari cu oficialii moldoveni la tematica rezolvarii conflictului transnistrean, ar putea fi considerata de unii comentatori politici ca fiind un suport politic indirect acordat punctului de vedere adoptat de Timofti. Însa nu este asa. Vizita lui Iulian Chifu la Chisinau nu a avut nici o treaba cu deschiderea sau nedeschiderea unui consulat la Tiraspol. Si asta din simplul motiv ca acest lucru nu este durerea de cap a statului român ci a oficialilor moldoveni. Evident ca din punctul de vedere al evolutiilor din regiune, o posibila deschidere a oficialitatilor moldovene fata de dorinta exprimata de Rogozin, este atent urmarita si la Bucuresti.
La Chisinau, oficialul român afirma ca o solutie de rezolvare a conflictului din Transnistria înseamna de fapt "reintegrarea teritoriala a Republicii Moldova". Fara a face referire la posibilitatea deschiderii unui consulat rus în regiunea separatista, consilierul presedintelui statului român a adaugat ca, “o solutie pentru conflict este un statut special al regiunii, daca e justa si durabila, conform dreptului international, daca permite functionalitatea statului Republica Moldova si dreptul de a-si alege liber optiunile de securitate si prosperitate, respectiv de a decide liber în politica externa, de securitate, de aparare, în orientarea strategica spre integrarea în Uniunea Europeana.”
Desi contestata de opozitia parlamentara comunista, alegerea domnului Timofti în functie, a contribuit la gasirea unei relative linisti în societate. Însa poate cea mai mare contributie a domniei sale se regaseste în lucrul zilnic pe care îl face în reformarea justitiei moldovenesti. Alte neavenite implicari ale domniei sale vin sa tulbure precarul echilibru existent în alianta de guvernare si sa trezeasca vechi nelinisti.
Cu mult înainte de alegerea sefului statului moldovean, presedintele Institutului de Relatii Internationale al Academiei Române, profesorul Dungaciu afirma ca oficialii europeni “ ar trebuie sa asigure garantii pentru doua lucruri: 1 - presedintele ales va fi doar pe durata actualului mandat al Parlamentului, fara sa poata numi premierul dupa alegeri si 2 - niciunul dintre membrii AIE nu va trada, respectiv nu va schimba majoritatea dupa alegerea presedintelui. Garantiile Uniunii Europene sunt clare: sprijinul financiar si logistic al UE va fi rediscutat în momentul în care AIE nu mai exista, respectiv proiectul european al RM va fi stopat”. Daca s-a întâmplat exact asa?