Ce s-a întâmplat?
A avut loc un vot comun al Partidului Comunistilor si Partidului Democrat din Moldova, pentru demisia guvernului Filat, guvern în care democratii moldoveni au ministrii delegati care controleaza domenii strategice si fonduri financiare deosebit de mari. Chiar daca retorica deputatilor democrati tine sa accentueze faptul ca a fost un vot destinat expres premierului Filat, consecinta acestui vot a dus la demisia întregului cabinet de ministrii. Daca Partidul Democrat dorea sa transmita un semnal de alarma pentru premierul Filat, putea, sa îsi retraga ministrii din guvern.
Votul a fost unul exclusiv împotriva viitorului european al statului moldav, iar importanta faptului a fost sesizata atât de catre oficialii europeni, cât si de cei de la Bucuresti. Comisarii Europeni Stefan Fule si Catherine Ashton, au lansat deja o declaratie în care s-a mentionat ca Guvernul Filat 2 a fost demis într-un moment esential pentru relatiile UE - Republica Moldova. Consilierul presedintelui Traian Basescu, Cristian Diaconescu, la rândul sau a spus ca "sansele Republicii Moldova de a se apropia de UE scad din cauza instabilitatii politice de la Chisinau" .
Retorica liderului Partidului Liberal, extrem de critica, a avut ca tinta pe seful cabinetului de ministri. Si a a fost aplaudata la scena deschisa de catre toti deputatii comunisti. Afirmatia lui Mihai Ghimpu prin care îl ameninta pe presedintele tarii cu demisia vine sa se înscrie în siajul declaratiilor opozitiei în care se afirma ca ei nu recunosc autoritatea sefului statului si contribuie direct la erodarea statului moldav.
Declaratiile lui Mihai Ghimpu prin care afirma ca votul negativ primit de catre guvernul aliantei a fost un raspuns pentru demiterea lui Plahotniuc, vin sa confirme spusele premierului Filat, ca statul moldovean practic nu mai este condus de la butoanele oficiale: “Motivul real al acestui vot de astazi este faptul ca am spus lucrurilor pe nume. Pentru ca am spus ca în Moldova avem o putere paralela. În Republica Moldova avem un personaj care, dincolo ca controleaza procese economice, controleaza si institutiile statului.” Gravitatea afirmatiilor facute de primul ministru este una enorma, practic, domnia sa a confirmat ca Moldova este un stat captiv intereselor oligarhice ale unei singure persoane.
Anuntate de catre liderul democrat Marian Lupu, negocierile au început cu ultimatumuri. Lucru extrem de negativ prin care se urmareste ca de dragul ranitului orgoliu al ex prim-vicepresedintelui Parlamentului, premierul Filat sa fie scos din politica. Publica decapitare a liberal democratilor se face cinic si fara mila, la mai toate televiziunile controlate de democratii moldoveni.
În noiembrie 1999, Iurie Rosca, comenta pentru europaliberademiterea guvernului Sturza: „Sigur ca s-a creat o noua majoritate parlamentara. Aceasta majoritate parlamentara nu s-a creat din dragoste, dupa cum bine se stie, nici o alianta nu se creaza din excesul de simpatie reciproca dintre formatiunile politice respective…Nu se mai putea tolera aflarea acestui guvern în exercitiu functiunii, care si-a facut o meserie din delapidarea banului public si din rezolvarea problemelor mafiotice ale gruparilor oligarhice aflate în sânul acesteia.”
În spatiul basarabean, Istoria, se repeta. Daca nu va fi urmat de crearea unui nou guvern care sa îl aiba în frunte pe Vlad Filat, votul comun al democratilor si al comunistilor moldoveni, va confirma, fie crearea unei noi majoritati parlamentare si a unui nou guvern negociat de catre comunisti si democrati, fie alegerile anticipate. Retorica liberalilor moldoveni, prin care afirma ca nu vor vota niciodata împreuna cu comunistii, este buna doar pentru adormit copii. În fata alegerilor anticipate, liberalii moldoveni, sunt cei mai vulnerabili.
Pentru un stat care are o mai mare istorie democratica, caderea unui guvern nu este o mare problema. Însa istoria functionarii institutiilor democratice în Moldova este tânara si superficiala. Modul vicios în care se face politica în acest spatiu si amestecul extern, duce la esecuri de acest gen. Cuprinsi de îngâmfarea puterii, liderii Aliantei pentru Integrare Europeana au generat situatii de instabilitate interna care duc spre disiparea autoritatii statului.
Cel mai grav este ca, formatiunea politica condusa de catre Vladimir Voronin, greu mai poate fi scoasa la raspundere pentru cele întâmplate - ei nu au avut numarul de voturi necesar pentru demiterea guvernului. Comunistii au asteptat pâna au prins momentul propice pentru a rasturna un guvern pro-european dar captiv orgoliilor unui mogul prea putin transparent si corect.
Un mogul care poate controla partidul comunist liberal democrat. Quod erat demonstrandum.