Statul capturat si regimul oligarhic s-au consolidat pe timpul guvernarii lui Voronin. Acesta este fondatorul si toate meritele ii apartin. Respectiv, toate relele se trag anume de acolo. Piramida puterii construita cu multa migala, controlul total al institutiilor, controlul cvasitotal al fluxurilor (cu tot cu scheme obscure – doar istoria cu „Investprivatbank” cat face – devalizata si vanduta mai apoi lui SOV si apropo, istoria cu BEM de acolo se trage), mass-media si in general, a tot ce misca in tara. Folosirea institutiilor de drept si de forta pe post de bata politica. Intimidarea opozitiei (dosariada) si arestarea liderilor. Nu stiu cum s-au uitat prea repede toate acestea. Termenul – uzurparea puterii in stat in circuitul autohton a aparut in 2006 si se referea la regimul Voronin. Ironia sortii a constat in faptul ca a fost folosit deja de comunisti dupa 2009. Exact cu aceleasi invinuiri.
La urmatoarea etapa, regimul a evoluat in oligarhie de concurenta. Dupa 2009, am ajuns sa avem mai multe clanuri, patru dintre care isi aveau expresia politica in Parlament. Un pas inainte in tranzitie, orice ar spune criticii actuali ai acestei perioade de guvernare. Doar ca unul dintre aceste clanuri a avut din start avantaj concurential fata de celelalte. Pentru ca a iesit din cel al lui Voronin cu tot cu mostenire. Adica, cu toate schemele de control - construite anterior si perfectionate ulterior. Nu-i vorba, aveau si celelalte clanuri scheme obscure de control al fluxurilor financiare. Dar niciodata n-au avut controlul cel mai principal – asupra institutiilor de drept.
Chiar daca isi numeau oamenii conform cotelor proprii in functiile-cheie, acestia ulterior treceau in subordinea unui singur clan. Prin diferite metode - santaj sau mituire (sau combinatia acestora). Sa amintesc doar de procurorul general, guvernatorul BNM. Metodele tot se trag de pe timpul lui Voronin si fac parte din asa-zisa gestionare prin „compromat” (tot ea - banditeasca, tot ea – politieneasca). Adica, ii pui pe toti la dosare, dar si la plicuri. Simplu si functioneaza de minune. Deloc intamplatoare evolutia acestui sistem.
De la 3 Vladimiri am ajuns la unul singur. E situatia de acum. Unul este arestat. Al doilea nu mai conteaza. Am ramas cu unul. Care a castigat lupta concurentiala. Doar ca a avut, cum am zis din start, avantajul de mostenitor. Dar ce conteaza? Daca ceilalti au fost miopi si au permis vanzarea functiilor ce le apartineau? Acum fie se subordoneaza direct celui care a castigat, fie vor fi radiati. Sistemul a redevenit monopolizat, ca si pana la 2009. Cu o deosebire care merita atentie. Atunci, cel din varful piramidei era la vedere. Acum este invizibil.
Cei care au studiat fenomenul tranzitiei au observat mai demult ca acesta nu neaparat conduce spre democratie. Mai degraba, spre regimuri (semi)autoritare. Unde am si ajuns cu succes…