Punct de sprijin
Decizia Curţii Constituţionale din 4 martie a creat o noua realitate. Şi nu doar politica.
Nu voi comenta aceasta decizie. Şi nu din considerentul ca ar fi una definitiva. Pentru ca, prin aceasta hotarâre, CC a creat un precedent extrem de grav şi, de acum înainte, deja nimic nu mai este definitiv. Respectiv, nimic nu mai este sigur. Ci doar relativ.
Nici afirmaţia clubului fanilor oligarhului, precum ca tema ar trebui sa fie discutata doar de experţi constituţionalişti, nu ţine. Argumentele invocate de aceştia – de-a dreptul bizare, dar bazate pe tot felul de chichiţe cazuistice, care genereaza decizii oportuniste, nu sunt deloc convingatoare. Ca şi explicaţiile aduse de preşedintele CC. Sau poate logica formala este anulata şi pot exista doua decizii diametral opuse la acelaşi subiect? Probabil, nu întâmplator premiul Nobel nu se acorda în domeniul justiţiei. Nu şi cel Nobil. Pe care chiar l-au meritat!
CC ne-a demonstrat ca Maşina Timpului exista! Nu este SF, aşacum au crezut pâna acumcei care au citit romanele lui H.G. Wells şi Isaac Asimov. Este o realitate! Cred ca, deloc întâmplator, decizia CC apare la o distanţa relativ mica de la ştirea ca savanţii au demonstrat existenţa undelor gravitaţionale prezise de Einstein. De aici era doar un micpas pâna la soluţia lui Gödel a ecuaţiilor lui Einstein pentru a putea calatori în timp.
Şi pentru ca ceilalţi savanţi s-au scarpinat în nas, cei 6 magistraţi l-au facut! Am nimerit prin tunelul timpului în 2000, cu 16 ani în urma! Dar asta e abia începutul. Ce perspective spectaculoase se deschid în faţa noastra! Va imaginaţi? Nu? Îmi pare rau. De exemplu, putem calatori în trecut pâna la Tepeş care ne rezolva problema luptei contra corupţiei – în doar câteva luni de zile! Apoi, mergem în viitor, unde se rezolva problema bunastarii moldovenilor. Acolo deja funcţioneaza motorul veşnic şi nu mai trebuie sa achitam facturile. Şi tot aşa înainte, înapoi, înainte…
Nu ma credeţi? O sa vedeţi cât de curând la televizor. Şi ce zicea eroul lui Dustin Hoffman din Wag the Dog? Ce-i în televizor, aia şi este realitate. Aici deja e chiar de un Nobel. De aceea, aşteptam sa ne fie recunoscute meritele şi pe plan internaţional. Academia de Ştiinţe trebuie sa trimita cât mai urgent un demers la Stockholm. Doar ca trebuie sa decida – e pentru fizica sau matematica. Şi daca oricum nu putem câştiga Eurovision-ul, macar cu un Nobel sa ne alegem, ca-i tot acolo. De data asta, chiar putem sa-l luam. Cu un mic lobby al Departamentului de Stat. Pentru ca şi acesta e în parte coautor al descoperirii secolului.
Ce va urma? Pai, am zis parca – stabilitate, reforme, bunastare. Alt guvernator la BNM, alt procuror general, alt preşedinte. Într-un cuvânt – alta guvernare. Chiar nu vedeţi schimbarea la faţa? Pai, e problema voastra. Ce mai vreţi? Ah, da, Unire. Asta tot se amâna. Planul va mai sta pe poliţa, iar Bucureştiul poate sa se odihneasca. De ce? Aşa a decis obkomul. Dar cu poporul ce facem? Sorry, aşa punct în agenda d-rei Brink n-a fost. Şi ce-i cu opoziţia şi protestele? Nimic. Pâna când? Pâna vor arata sondajele macar ceva, ce ar semana cu o alta majoritate.
Pâna atunci, guvernarea îşi va pune caştile şi va asculta piesa preferata a lui Carla’s Dreams:
Acasa este nişte borş ş-oleaca de smântâna,
Ne v temu* o venit factura la lumina.
Porneşti televizorul, ca sunet de fundal,
Acolo trei deştepţi discuta ultimul scandal.
Dar ţie ţi-e P.O.*.*.*