Curtea de unica folosinta
Demisia lui Lupu a fost, de fapt, un raspuns fortat al PLDM la decizia Curtii Constitutionale (CC). Dupa aceasta decizie, una eminamente politica si deloc juridica, toate liniile rosii din politica moldoveneasca au fost trecute. Dupa care orice este permis.
A fost de fapt realizarea planului B de a-l scoate pe Filat din politica mare. Plan gândit din timp si realizat. Plan în care CC i-a revenit rolul ingrat de instrument. De unica folosinta sau multipla – vom vedea cât de curând. Mai exact atunci când vom afla daca a avut dreptate mascariciul politicii autohtone când afirma ca e convins la 1000% ca CC va anula votul parlamentului privind numirea spicherului interimar. Ieri a si sesizat Curtea în acest sens. Desi se stie ca face zece greseli în trei cuvinte, dar se tine mare jurist.
Ei bine, ca mascariciul nu poate tine limba dupa dinti si-l ia gura pe dinainte, o stiu deja toti. Inclusiv cei care-l folosesc. Asa a fost data trecuta, când anticipa decizia CC cu mai multe zile înainte, asa o face si acuma. Vom vedea pâna unde va coborî Curtea. La casele de pariuri s-au format deja cozi. Cei care pariaza pe Ghimpu, se pare ca vor câstiga. Dar foarte putin, pentru ca-s prea multi…
Ce va urma?
Va urma cu siguranta raspunsul lui Plahotniuc. Isteria pornita de paduchii mediatici, dar si anumite informatii aparute referitor la (re)deschiderea anumitor dosare denota directia vectorului desfasurarii de mai departe a negocierilor privind crearea aliantei de guvernare. Or, demisia lui Lupu a schimbat coraportul de forte atunci când jocul parea ca si facut. Si problema consta nu în persoana lui Lupu, care nu mai reprezinta niciun interes pentru boss-ul lui, dar în functia pe care o detinea. Pentru ca deja procesul parlamentar nu mai e sub control. Iar renegocierea functiei de spicher ar presupune cedari ale atâtor lucruri, care au fost obtinute anterior prin cedarile lui Filat.
De aceea, pare mult mai simplu si mai eficient sa revii la tactica punerii pe rol a dosarelor. Adica, sa pornesti Dosariada. Are cine sa le initieze, are cine sa le deschida sau închida, are cine sa le judece.
Tactica Dosariadei a fost elaborata si implementata cu mare eficienta pe timpul guvernarii comuniste. Când practic toti liderii partidelor de opozitie aveau dosare deschise. Unii chiar au fost arestati. Ceilalti erau impusi sa umble la procuratura ca la serviciu. Asta, de fapt, si este chintesenta tacticii – sa fii mereu sub presiune si tot timpul sa fie dedicat umblatului prin instante. Am avut ocazia sa discut atunci acest subiect cu reprezentantii OSCE, ambasadelor, delegatiei CE.
Acum am evoluat. Dosarele se deschid deja nu opozitiei, dar partenerilor de alianta – pentru a negocia confortabil din pozitie forte. Dar cel mai important e ca se atenteaza deja si la presa nesubordonata, pentru a-i astupa gura. Asta e înca o initiativa democratica a celui mai mare liberal si jurist al tuturor timpurilor – de a aduce presa în proces penal.
Asa, mascaricii lui Plahotniuc vor sa ne reduca la tacere. Ieri am aflat ca un alt mascarici, cocotat recent tocmai în fotoliul de judecator al CC, pretinde 200 000 lei autorului unui articol. Desigur, pentru lezarea demnitatii si onoarei. De parca ar avea-o. Pentru ca un mascarici, chiar si în roba, tot mascarici ramâne…