Politicienii, bucurosi sa încalece aceste perceptii/preconceptii, mai toarna gaz pe foc prin declaratii/demonstratii.
Unii – cu Lenin, cu boul lui Stefan, lentocica “наш дом СССР!” si biserica lui Markel.
Altii – cu Eminescu, monumentul lui Stefan si lentocica “Basarabia – pamânt românesc!”.
Loc de compromis nu exista pentru 1812, 1918, 1940.
Fiecare cu „adevarul istoric” propriu.
Fiecare cu unionismul propriu – la Rasarit ori la Asfintit.
Asa – deja de 20 de ani.
Exista oare ceva, care ar putea sa ne unesca?
Aici, pe loc, fara sa privim în alte parti?
În afara, desigur, de „Hai, noroc!”?
Cred, ca daca am putea identifica aceste lucruri, am avea si o sansa. Ca tara.
Am scris cândva de fotbal. Când toti strigam într-un glas „Hai, Moldova!”.
Dar e prea putin. Mai trebuiesc lucruri din astea.
Ar mai putea fi muzica.
Am selectat câteva secvente din André Rieu & The Johann Strauss Orchestra
Priviti si ascultati, n-o sa va ia mult timp.
Pentru cei care cred ca noi suntem buricul pamântului si nu vor sa piarda 20 de minute, le recomand sa treca direct la ultima secventa – sa vada cum arata un concert în tari mai civilizate.
- Mexico: La Paloma
- Viva Espania
- Hava Nagila
- Italiano vero
- Kalinka
- Sirtaki
- Scotland the brave
- Andre Rieu – Johann Strauss and Friends 2011
Ati vazut cum poate fi o mare de oameni într-o suflare?
Acum sa ne imaginam un concert al lui André Rieu & The Johann Strauss Orchestra în PMAN.
Întrebarea este:
Care este cântecul sau dansul pe care-l vom cânta/dansa cu totii, împreuna?
Daca-l gasim, acesta ar putea fi si o carte de vizita a Moldovei în exterior (nu rombul cel tâmpit pe care MEC a cheltuit o groaza de bani).
Veniti cu sugestii!