Acest contingent social nu are vîrsta. Nu are nationalitate. El este format din oameni care nu au suficienta minte/ bani/ curaj/ optimism/ exigenta/ vointa/caracter/ dorinta de a merge înainte. Si în genere de a merge.
Gîndul ca trebuie sa tina pasul, sa mearga mai dinamic, mai cu zor, ba poate uneori si sa alerge îi înfricoseaza si îi frustreaza. Ei prefera sa tîrîie alene calosii/adidasii prin colb. Sa citeasca ziare, sa stea pe internet, pe retele de socializare. Sa duca o viata “stabila”. Sa nu se încordeze prea tare. Nici fizic si nici mental.
Ei sunt mereu nemultumiti pe cineva: pe stat, pe guvern, pe evrei/rusi/români/americani, pe vecinii care fac reparatie, pe cei care fac afaceri, pe oricine se misca mai repede decît ei. Permanent îi auzi bîrfind si criticînd minoritatile sexuale, presa, politicienii si, în special, pe “liberastii” inteligenti care cîstiga multi bani.
Acestia sînt luzerii (looser). Oamenii care, în mod iresponsabil si emotiv, sunt în stare sa debiteze cantitati industriale de prostii, explicînd celorlalti cît sunt ei de satui de tot ce îi înconjoara. Ei pot face asta acasa, la bucatarie, în public, la o bere cu semeni de-ai lor, la fel de luzeri. Unii, mai avansati, ajung pe la ziare/radio/tv si toarna laturile lor spirituale peste capurile altora de pe pagini de ziare. Altii, un pic mai norocosi, nimeresc în Parlament si de acolo toaca macaroanele lor plîngacioase pe la microfoane.
Din punct de vedere politic, în Moldova, exista luzeri de dreapta si de stînga. Cei de dreapta rezolva orice problema (de ex. gunoiul din fata propriului bloc) prin “Unirea cu Patria Mama România” iar cei de stînga prin “Revenirea la Raiul Sovietic”.
În secolul internetului, luzerii au prins la curaj. De la discutiile de bucatarie au trecut la forumuri si retele sociale. Acolo îsi gasesc “frati întru credinta” si se simt mai tari. Acolo formeaza haine de “интернет-хомÑчки” care piscuie isteric la orice subiect: de la razboiul din Afganistan pîna la Eurovisionul moldovenesc.
E interesant sa le urmaresti “argumentele” pe retelele de socializare. Idei îmbibate cu stereotipuri si sabloane de gîndire ca buretele de apa. Gîndire superficiala, fara urma de analiza, critica sau logica.
Exemplu “proaspat”: liderul transnistrean Sevciuc vine incognito la Chisinau si se întîlneste cu Filat la un concert. Reactiile nu se lasa asteptate: “- Sa dea explicatii! - Tradatorul! - Îi garantez 10% la algeri!…” bla-bla-bla feeric…
Acesti oamenii sunt ca niste copii mici. Ei cred în minuni. În solutionarea problemelor mari aici si acum. “Iaca se va alege Presedintele si totul se va rezolva! Vom intra în Europa si vom trai mai bine! Ne vom uni cu România si vom plati mai efnit pe gaz…”.
Nici unul dintre ei, nu a reusit sa imi explice cît de cît rezonabil pentru ce are el personal nevoie de “Unire”, “Integrare” sau “Revolutie”…. Si ce are Unirea cu gazul? Sau cu curatenia orasului?…
Luzerii cred în viitor si în trecut. Dar nu cred deloc în prezent. Nu cred în sine însisi, în fortele proprii. Nu cred în oamenii din jur. Ei vor sa întoarca totul “asa cum era”. Ca toata lumea sa se strînga la dimensiunile gaoacei lor. Ca sa le fie comod si cald. Fara mari “dvijenii”. Sa fie pîine, chefir, pensie si niste subventii la servicii comunale. Si liniste. Si steklopachete.
Periodic, ei vor putere, ies masiv la alegeri, se agita. Apoi, dupa ce un grup de smecheri pune mîna pe putere cu ajutorul lor, ei se plîng ca nimeni nu face nimic. Ca statul, ca guvernul, ca primarul…
Luzerii sunt feerici pentru ca altfel nu pot fi. Ca focusoarele bengaleze: multe scîntei, mult fum, mult miros dar putina lumina si putin sens. Focusoarele macar bucura ochiul.
****
În fiecare este cîte o particica din acest feeric luzer. La unii mai mare, la altii mai mica. Mie nu-mi place sa fiu luzer. Precis ca nici tie. Cu cît mai putini luzeri vor exista cu atît va fi mai sanatoasa atmosfera si dispozitia oamenilor.
Apoi hai sa luptam cu acest virus din noi. Împreuna… asa e mai vesel 