Aflat într-o vizita în Polonia, Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a cerut Moscovei „transparenta si respectarea acordurilor internationale” si a declarat ca NATO va urmari atent exercitiile militare ce vor avea loc în Belarus si în vestul Rusiei.
Îngrijorarea NATO poate fi înteleasa, deoarece aproape 12 700 de militari rusi si belarusi urmeaza sa participe la aceste exercitii, potrivit guvernului de la Minsk, dar Lituania afirma ca în realitate vor fi mobilizati circa 100 000 de militari. E o mobilizare de forte impresionanta în imediata vecinatate a frontierelor NATO, care nu poate fi trecuta cu vederea.
Mai ales ca Rusia a oferit deja exemple cum e în stare sa actioneze chiar si în pofida dezaprobarii internationale (Crimeea, regiunile separatiste din Ucraina, Siria).Totodata, trebuie notat si faptul ca preconizatele evenimente din vestul Rusiei si din Belarus urmeaza sa aiba loc pe fondul altei coliziuni de interese ale NATO si Rusiei – intentia Ucrainei de a adera la NATO pâna în 2020.
Sigur, Rusia nu este interesata ca alte entitati ex-sovietice (dupa Republicile Baltice) sa devina membre ale NATO si nu o data a declarat ca nu va permite consolidarea pozitiilor NATO în apropierea hotarelor sale. Din alt punct de vedere, interesul NATO este evident – ducând cât mai departe frontierele sale, nu doar limiteaza spatiul de manevra al Rusiei, ci îsi protejeaza actualii membri într-o masura mai mare.
Acestea fiind spuse, cred ca e cazul sa scoatem în evidenta avantajele ce se prefigureaza pentru Republica Moldova. Chiar daca acest lucru nu se declara oficial, este clar ca interesul NATO pentru Republica Moldova e mai mare ca oricând si acest interes se manifesta pe doua filiere. În primul rând, NATO ia în calcul faptul ca, dupa o eventuala aderare a Ucrainei, Moldova va fi acea palma de pamânt ce se va afla intre doua state membre ale NATO – România si Ucraina.
Astfel, importanta Moldovei devine strategica, atât pentru Rusia, cât si pentru NATO. Daca Rusia va avea pârghii de influenta asupra Moldovei, va încerca în fel si chip sa creeze probleme adversarilor sai din NATO, iar daca NATO va avea pârghii de influenta asupra Moldovei, se va asigura ca Rusia nu va putea folosi acest teritoriu pentru a pune la cale unele actiuni instigatoare.În al doilea rând, e vorba de regiunea separatista transnistreana si de armata rusa dislocata în aceasta regiune.
Exemplul exercitiului militar „Zapad 2017”, mentionat mai sus, arata cât de sensibila este NATO la prezenta militara sporita la frontierele sale. Sub acest aspect, armata rusa, dislocata în Transnistria, reprezinta o amenintare chiar mai mare decât trupele din vestul Rusiei si Belarus, pentru ca, daca acolo e vorba de doua state recunoscute oficial, care au anumite obligatiuni la nivel international, aici e vorba de un stat nerecunoscut, care nu se supune nici unor reguli internationale si care poate furniza surprize în orice moment.
Mai ales ca, în timpul evenimentelor cu caracter separatist din statul vecin Ucraina, s-a vazut ce amenintare reala reprezinta regiunea transnistreana.De aceea, NATO are interesul ca Republica Moldova sa-si controleze integral teritoriul si ca pe teritoriul nostru sa nu se afle nici formatiuni paramilitare, nici formatiuni militare straine. Dar NATO, aflându-se practic în conflict direct cu Rusia, nu poate promova deschis acest deziderat si, cu atât mai mult, sa spere la careva rezultate. În acest caz, ramân alte doua filiere – OSCE si ONU.
OSCE este implicata plenar în procesul de reglementare a conflictului transnistrean si posibilitatile acestei organizatii sunt bine cunoscute. În acelasi timp, ONU capata o importanta tot mai mare la nivel international în privinta reunificarii statelor dezmembrate teritorial (exemplu – implicarea ONU în procesul de negocieri privind reunificarea Ciprului), în ceea ce tine de dezarmarea formatiunilor paramilitare (exemplul Columbiei) etc.
Eu am abordat anterior aceasta tema si chiar am formulat opinia ca, daca nu implicarea, atunci cel putin experienta, precedentele create de ONU ne pot ajuta în procesul de solutionare a problemei transnistrene.Din aceste considerente, merita a fi mentionata adresarea Republicii Moldova catre ONU de a include pe agenda Asambleii Generale a acestei organizatii din septembrie si subiectul privind retragerea trupelor ruse din Transnistria.
Este o miscare tactica reusita, care arata ca Republica Moldova se orienteaza bine în conjunctura internationala creata si încearca sa obtina maximum de beneficii, pornind de la interesul sau national. O pozitie transanta a ONU în problema retragerii trupelor si armamentului rusesc din regiunea transnistreana, dupa ce anterior o pozitie similara a formulat OSCE, va constitui acel punct de pornire într-un proces ce poate da rezultate reale.
Iar interesul si sensibilitatea NATO în subiectele ce tin de prezenta militara straina la frontierele sale (la care m-am referit, ilustrând prin exemple concrete) vor cataliza un eventual proces ce se va încheia în beneficiul Republicii Moldova.Cu alte cuvinte, începe o perioada care ar putea sa ne aduca si primele rezultate, dupa un sfert de veac de asteptare. Important acum este sa dam dovada de vigilenta si de unitate în numele interesului national al Republicii Moldova.
Caci astfel de conjuncturi favorabile si astfel de sanse nu apar în fiecare zi. Si ar fi mare pacat daca am rata aceasta oportunitate. E poate ultima sansa reala de a scapa de prezenta militara straina de pe teritoriul nostru si de a pune bazele unui proces de unificare a tarii.
Veaceslav Untila pentru www.timpul.md