E o dependenta deloc onorabila pentru persoana care, potrivit Constitutiei Republicii Moldova, „reprezinta statul si este garantul suveranitatii, independentei nationale, al unitatii si integritatii teritoriale a tarii”, oricare ar fi fost rationamentul alegerii in functia respectiva a domnului Timofti. Incercand parca sa se scuze pentru contributia mai mult decat modesta la actul de gestionare a treburilor statului, Nicolae Timofti a declarat, acum cateva luni, ca atributiile presedintelui Republicii Moldova ar trebui limitate. Nu cunoastem daca a facut aceasta declaratie in disperare de cauza, insa presedintele tarii ar accepta sa renunte la unele prerogative, pe care de fapt nu le mai are de ceva timp sau de care nu a facut uz nici o data si care i-au fost luate fara a i se cere consimtamantul ori parerea.
Lucrurile sunt mult mai grave decat ar parea la prima vedere iar seful statului a nimerit intr-o situatie penibila – el a fost dat intr-o parte de la toate procesele importante din aceasta tara, inclusiv nu i se permite sa-si exercite atributiile constitutionale. Incepand de la inlaturarea presedintelui de la parafarea Acordului de Asociere cu UE si terminand cu vizitele inaltilor oficiali straini, care vin periodic in tara noastra, seful statului a fost indepartat de la aceste procese, iar atunci cand este admis si el la un colt de masa, participarea lui e mai mult simbolica. Si asta in conditiile in care Constitutia prevede clar atributiile pe care presedintele Republicii Moldova le are in domeniul politicii externe.
In acest context, pentru o mare parte a societatii noastre este extrem de actuala intrebarea: cine va semna Acordul de Asociere cu Uniunea Europeana pe data de 27 iunie? Stiind cat de hapsani sunt liberal-democratii atunci cand e vorba de privatizarea procesului de integrare europeana si tinand cont de faptul ca suntem intr-un an electoral, la sigur ca Iurie Leanca va incerca sa fie el acel ce va semna Acordul de Asociere, procedand exact la fel ca si in cazul parafarii acestui document in cadrul Summit-ului Parteneriatului Estic de la Vilnius din toamna anului trecut. Si aceasta cred ca se va intampla din nou cu sfidarea prevederilor constitutionale in vigoare.
Deoarece tema integrarii europene este considerata ca fiind una aducatoare de voturi, e de presupus ca anume pe aceasta filiera se va da o lupta acerba intre componentele coalitiei de guvernare. E firesc ca o formatiune politica sa vrea sa obtina cat mai multe dividende de pe urma activitatii sale, dar aceasta tendinta nu trebuie sa vina in detrimentul unor norme morale si legislative. Atunci cand legea este nesocotita cu aroganta si cinism, nu mai putem vorbi despre o lupta politica civilizata si corecta. Totodata, asa cum s-a intamplat si anterior, o concurenta care nu depaseste interesul ingust de partid duce inevitabil la scaderea dramatica a eficientei actului guvernarii, iar cetatenilor nu le va ramane decat sa taxeze un asemenea comportament egoist si iresponsabil. De altfel, sarcina Guvernului pe dimensiunea interna este una esentiala, numai ca marile realizari ale actualului Cabinet de ministri aproape ca nu exista, iar asa-zisele succese ale guvernantilor la capitolul imbunatatirea calitatii vietii sunt atat de neinsemnate, incat e mai bine sa nu pomenesti despre ele. E de la sine inteles ca, in lipsa unor reusite vizibile in politica interna a tarii, componentele actualei guvernari vor juca pana la capat cartea integrarii europene. Iar jocul nu va fi intotdeauna fairplay. Si iata aici implicarea presedintelui tarii pe post de arbitru si de garant al respectarii legislatiei este una vitala.
Pentru a nu fi acuzat insa ca interpretez Constitutia dupa bunul meu plac sau pornind de la nu stiu ce interese, voi reproduce mai jos cateva articole din Constitutia Republicii Moldova, care se refera direct la atributiile presedintelui in domeniul politicii externe, la rolul Guvernului si competentele primului ministru.
Articolul 86
Atributii in domeniul politicii externe
(1) Presedintele Republicii Moldova poarta tratative si ia parte la negocieri, incheie tratate internationale in numele Republicii Moldova si le prezinta, in modul si in termenul stabilit prin lege, spre ratificare Parlamentului.
Articolul 96
Rolul
(1) Guvernul asigura realizarea politicii interne si externe a statului si exercita conducerea generala a administratiei publice.
(2) In exercitarea atributiilor, Guvernul se conduce de programul sau de activitate, acceptat de Parlament.
Articolul 101
Prim-ministrul
(1) Prim-ministrul conduce Guvernul si coordoneaza activitatea membrilor acestuia, respectand atributiile ce le revin.
[Alin.1 art.101 modificat prin Legea nr.1115-XIV din 05.07.2000]
Din articolele invocate mai sus este foarte clar cine si cu ce trebuie sa se ocupe si cine ar urma sa semneze Acordul de Asociere RM-UE. Din pacate, si asta nu e de azi, si nu e de ieri, in Republica Moldova Constitutia nu se prea respecta, dar noi stim cu totii ca presedintele tarii este autoritatea care ar trebui sa vegheze la respectarea acestei Constitutii. Cu sau fara atributii limitate, imprumutate ori cedate de buna voie. De aceea, intrebarea ramane deschisa: se va lasa oare presedintele Nicolae Timofti si de aceasta data calcat in picioare sau va da in sfarsit dovada de demnitate si verticalitate?