,,Luati atâta suveranitate câta puteti duce”, spunea pe timpuri Boris Eltin, adresându-se periferiilor federale, ca sa-si fortifice ratingul. Asta dupa ce Federatia Rusa daduse startul zisei parade a suveranitatilor, la care s-a aliniat si Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca în speranta ca va putea duce în spate suficienta suveranitate ca sa scape de stigma copilului de bogdaproste.
Peste un an a urmat proclamarea independentei, care, constatam astazi, s-a dovedit a fi nu numai un propulsor, dar si o povara, exact asa cum spunea Eltin. La împlinirea a doua decenii de la proclamarea independentei, ramâne în vigoare întrebarea: oare câta suveranitate putem duce? Astazi vom cauta raspunsul la aceasta întrebare împreuna cu istoricul si politologul Anatol Taranu, fost deputat, semnatar al Declaratiei de independenta a Republicii Moldova si cu politologul, profesorul universitar, Cornel Ciurea.
Europa Libera: Întrebarea îndraznesc s-o formulez poate de o maniera mai radicalista si no-jubiliara, non-festivista, dar necesara. Înteleg oare oamenii ca pentru independenta trebuie sa si platesti?
Trebuie sa strângi cureaua. Daca te declari independent tebuie sa fii pregatit sa platesti, de exemplu, 400 de dolari mia de metri cubi de gaz, sa fii pus în anticamera Uniunii Europene si nu în capul mesii pe loc de nanasi, cum si-ar imagina unii moldoveni. Traian Basescu chiar acum s-a gîndit sa le spuna moldovenilor ca nu poate sa dureze la nesfârsit asteptarea Europei. Si va întreb pe Dumneavoastra daca dupa 20 de ani oamenii ca independeta are cel putin doua fatete? Domnule Taeanu?
Anatol Taranu: ,,Eu cred ca de obicei societatea este diversa, diverse segmente în mod diferit receptioneaza situatiile. Dar majoritatea covârsitoare a oamenilor desigur ca nu doresc sa plateasca costurile independentei si nu prea înteleg de ce ar trebui sa faca lucrul acesta. Majoritatea populatiei se conduce de preceptul ca trebuie sa traiasca bine.
Noi, care iesim dintr-o societate paternalista, trabuie sa fi constienti de faptul ca oamenii de decenii sau poate chiar si de secole au fost educati într-o anumita modalitate de perceptie a vietii. Ei asteapta ca lucrurile sa vina ca de la sine, sau cel putin de la stat.
Noi nu avem dezvoltata în societate cultura caracteristica pentru societatile occidentale, unde initiativa privata este una suprema. La noi lucrurile stau invers. Si de aici majoritatea populatiei crede ca costurile trebuie sa le plateasca cineva, nu ei.”
Europa Libera: Domnule Ciurea?
Cornel Ciurea: ,,În Republica Moldova nu exista un sentiment si o constiinta a suveranitatii asumate. Acest lucru poate fi usor explicat prin faptul ca nu a existat o traditie a statalitatii în tara noastra. De exemplu, în Georgia exista un toast traditional – ,,Pentru Patrie”, sau ,,Pentru independenta”. În Republica Moldova nu exista asa ceva.
Noi întotdeauna ne-am zbatut între suveranitate, care a venit în tara noastra ca un cadou, si imperii – otoman, dupa asta rus, acum e imperiul european, îl putem vedea sub aceasta forma. Si întotdeauna ideea de imperiu ne-a fost mai draga decât cea de suveranitate.
Si este regretabil acest lucru, pentru ca suveranitatea, independenta sunt, dupa cum am spus, un cadou nesperat care ne-a fost dat. Dar nu constientizam acest lucru si înclinam spre o existenta care depinde de altcineva.”
Europa Libera: Dar la începuturi intelectualii au încercat sa convinga prin anumite leiluri ale independentei si chiar au atras chiar mase largi în Piata Marei Adunari Nationale. Vedem acum rememorate acele cadre documentare, când foarte multa lume se parea ca a prins gustul acestor valori si beneficii ale independentei. Domnule Taranu, atunci ei erau inconstienti, hipnotizati? Sau acum au fost hipnotizati ca sa uite despre acele valori?
Anatol Taranu: ,,În teritoriile în care este prezent Partidul National cred ca foarte constient au luptat pentru independenta. Alta e ca a fost un numar infim de oameni, care întelegeau acest lucru, iar masele largi care au fost atrase - eu am explicatia mea: revolutia democratica care s-a început în Uniunea Sovietica în anul 1999, taman la 200 de ani de la marea revolutie franceza -, aceasta revolutie s-a întâmplat desigur nu gratie eforturilor moldovenilor.
A fost o revolutie care a fost provocata de reforma conservatista, pe care a întreprins-o etajul de sus al Partidului Comunistilor, care a încercat în acest fel sa salveze sistemul socialist care falimenta. Însa aceasta reforma conservatista nu a fost stapânita de promotorii ei si pâna la urma ea a evoluat într-o revolutie democratica. Si iata aceasta revolutie nu a fost în mare parte opera moldovenilor, dar ceea ce s-a întâmplat mai departe, aceasta revolutie democrtica a provocat o alta actiune, o miscare de eliberare nationala, o miscare nationalista care deja în mare masura este opera moldovenilor.
Noi de fapt am asistat, începând cu anul 1989 la o revolutie dedublata - una democratica, dar în interiorul careia foarte repede au început sa se dezvolte germenii unei revolutii de eliberare nationala si aceasta dedublare a revolutiei a dus la aceea ca în partea sa covârsitoare Republica Moldoveneasca sustineau revendicarile principale ale revolutiei democratice.
Ei au început putin câte putin sa se detaseze de aceasta miscare revolutionara, fiindca nu se regaseau în ceea ce se numea miscarea nataionala. Si iata aceasta nesincronizare a celor doua revolutii a provocat foarte multe probleme cu care ne confruntam si astazi.”
Europa Libera: Domnule Taranu, ca pe un istoric vreau sa va întreb: când si cum s-a întâmplat ca lozinca unionista a fost retrasa, ca sa nu spunem compromisa? Toata lumea spune ca în momentul semnarii Declaratiei existau doua curente puternice. Unii vroiau sa semneze Declaratia de Independenta ca sa zadarniceasca unirea. Ceilalti erau convinsi ca Declaratia de Independenta este un pas, o trambulina spre unire. Or, aceasta unire pâna la urma a facut deservicii, spun foarte multi oameni acum, la 20 de ani de la declaratia independenta. Unul din exemplele graitoare, relevante este traiectoria facuta de Iurie Rosca, care de la unionism vehement, a batut în retragere si a devenit un statalist convins.
Anatol Taranu: ,,Eu cred ca cazul lui Iurie Rosca este unul totusi particular si necesita o analiza aparte. N-ar trebui din cazul lui Iurie Rosca sa facem deductii generaliste. Ideea unionista în Republica Moldova persista si astazi, asa cum a existat în proportii mult mai mici în anul 1989 si era caracteristica doar pentru un grup foarte restrâns de oameni, de intelectuali.
Iar acest avânt revolutionar care exista pe atunci îi facea pe multi oameni sa fie toleranti fata de aceasta idee, pe care ei pur si simplu nu o întelegeau si nici nu puteau s-o înteleaga. Câteva generatii au fost educate într-o românofobie crasa si alta reactie nu putea exista. Întrebati când s-a facut aceasta detasare? Cred ca ea a existat dintotdeauna.
Alta e ca unionismul din faza romantica a trecut într-o faza mai pragmatica a zilelor de astazi si ideea unionista exista si astazi ca o solutie de dezvoltare pentru Republica Moldova pe viitor. Cu toate ca unii vorbesc ca unionismul ne-a provocat foarte multe probleme, dar eu cred ca ideea unionista în Republica Moldova a avut si partea sa extrem de pozitiva pentru ca a contribuit la ceea ce se numeste cautarea si gasirea identitatii noastre adecvate, identitatii noastre adevarate.
Si în acest sens procesul înca nici pe de parte nu s-a terminat, este foarte greu sa judeci despre unionism în conditiile când procesul este înca în derulare si nu si-a gasit înca formele sale finale.”
Europa Libera: Domnule Ciurea, dar cum se împaca unionismul cu independenta, unionismul fiind de fapt o noua dependenta?
Cornel Ciurea: ,,E adevarat si aceasta a fost problema originara a democratiei noastre. Unionismul a fost o cale spre afirmarea independentei, dar nu putea sa duca pâna la capat. O existenta independenta nu accepta unirea cu un stat vecin. Si aceasta contradictie ne-a prins pe noi din prima clipa a existentei noastre. În aceasta contradictie s-au regasit toti oamenii care s-au aflat în Marea Piata Adunari.
Nationale, dar si liderii politici, care foloseau ideile si valorile românesti pentru afirmarea identitatii si spiritualitatii noastre ca neam, dar nu erau pregatiti sa faca pasul urmator, sa duca ideea si valorilor române pâna la concluzia finala, pâna la realizarea actului unirii.
Si din pacate acest blestem în fond ne urmareste pe parcursul acestor 20 de ani. Ideea unirii nu dispare, dar ea anuleaza ideea de independenta. Si toate partidele politice, care jongleaza sau chiar sunt sincer atasate la valorile românesti se afla prinse în aceasta capcana.”
Anatol Taranu: ,,Ideea unirii a evoluat pe parcursul acestor ani si atunci când s-a spus ca ideea unirii poate sa fie realizata în cadrul Uniunii Europene, în cadrul aderarii Rrpublicii Moldova la Uniunea Europeana, unde nu exista hotare, sau hotarele politice sunt diminuate pâna la maximum, astazi putem sa vorbim deja despre o idee a unirii, care difera foarte mult de ceea ce a existat în 1989. Asta este una la mâna.
Si mai pe urma foarte clar trebuie sa definim ce înseamna notiunea de unire. Iarasi vreau sa ma refer la ceea ce a spus colegul meu. Daca e sa vorbim despre unirea politica – da, asa este. Asta ar însemna disparitia statului moldovenesc. Însa unirea în sensul unificarii spiritualitatii, care de fapt este una si aceeasi, unirea ca asumarea identitatii adevarate a moldovenilor de dincoace de Prut, pai în acest sens unirea indiscutabil este un proces benefic.”
Europa Libera: Domnule Taranu, dar dupa 20 de ani exista teste, pe care nu le trece nici clasa politica, dar nici societatea. Si va dau cel mai recent exemplu – povestea cu Istoria românilor, nu s-au gasit suficiente vorbe ca sa nu deranjeze partenerii politici, ca sa nu deranjeze societatea, ca sa nu deranjeze Presedintia de la Bucuresti.
Anatol Taranu: ,,Mai degraba este o neîntelegere. Actuala guvernare, cu toata deosebirile ei de guvernarea comunista, în fond a mostenit si unele percepte ale comunistilor. Va aduceti aminte de Voronin, fraza lui celebra – înainte de a vorbi despre limba, trebuie sa pui ceva pe limba. Iata aceasta perceptie este una profund eronata. Anii acestea au demonstrat ca interdependenta este inversa.
Înainte ca sa pui ceva pe limba, trebuie sa rezolvi problemele identitare, dar aceasta înseamna ca trebuie sa fii capabil sa te descurci si în problema limbii. De aici vin si toate celelalte probleme, iar guvernarea actuala, dupa toate probabilitatile pur si simplu permite ca sa fie dusa de curentul cotidianului si nu încearca sa elaboreze un concept strategic de dezvoltare a societatii noastre, care trebuie sa aiba în calitate de problema vitala, în calitate de problema centrala ceea ce este legat de identitate.”
Europa Libera: Domnule Ciurea?
Cornel Ciurea: ,,Eu cred ca este un gest surprinzator, care a trezit reactii legitime, dar deocamdata nu este clar pâna unde se va merge. În fond am aruncat unul din principalele stindarde ale miscarii patriotice si trebuie sa gasim explicatii pentru acest gest. A fost o simpla neatentie? A fost o încercare de a fi în consonanta cu valorile europene? Sau a fost altceva la mijloc? În fond asemenea gesturi reprezinta, cum am spus, o aruncare de drapel în timpul bataliei. În sensul acesta, iarasi spun, nemultumirile presedintelui Basescu cred ca sunt legitime.”
Europa Libera: Încercam sa insinuez ca daca un test elementar ca Istoria românilor a dat peste cap strategiile de comunicare ale guvernarii, ma tem ca o unire spirituala sau valorile supreme ale independentei sunt prea complicate pentru a fi explicate publicului larg, jurnalistilor. Revin la întrebarea daca alte subiecte complicate ale independentei au fost puse la punct cu ocazia jubileului? Daca s-a facut un inventar, cum ar fi fost normal, al beneficiilor si al sacrificiilor care vin odata cu independenta?
Anatol Taranu: ,,Acest inventar îl facem si noi în cadrul acestei emisiuni. Nu stiu în ce masura poti oficial sa elaborezi un asemenea document sau asemenea perceptie.”
Europa Libera: Dar nu e vorba de document, de discursuri publice. În loc sa se discute despre culoarea ciorapilor, sa se discute despre filozofia statala.
Anatol Taranu: ,,Iata aici avem probleme, aveti perfecta dreptate. Din pacate, guvernantii nostri sunt axati pe o alta problematica. Deseori le scapa niste lucruri strategice, iar asta înseamna ca guvernaile care s-au succedat de la 1991 nu au fost capabile sa prioritizeze necesitatile acestei tari si ale acestei societati în dezvoltare. Societatea moldoveneasca în fond este una foarte specifica, nu prea o sa gasim analogii în Europa în acest sens. De aici si abordarile trebuie sa fie foarte specfice în ceea ce priveste calea de dezvoltare, modalitatile de dezvoltarea a Republicii Moldova.
Pentru noi este important ca în acesti 20 de ani care s-au consumat în mare masura nu au adus la realizarea acelor asteptari care au existat pe la începuturi si acest lucru desigur ca loveste foarte grav în ceea ce se numeste perceptia independentei, perceptia statalitatii Republicii Moldova. Eu cred ca restantele acestea daca nu vor fi recuperate în timpul apropiat, ma tem ca vom avea probleme. Si înca un moment la care vreau sa ma refer în ceea ce priveste studiul acesta al istoriei.
Istoria trebuie sa se faca pentru a educa cetateanul acestei tari, pentru a educa patriotul Republicii Moldova. Si mie mi se pare ca istoria românilor, cu toate controversele acestei abordari, este unica posibila pentru a educa adevaratul patriot al Republicii Moldova, al statului Republica Moldova, fiindca istoria românilor înseamna asumara unei identitati adecvate. Fara aceasta identitate niciodata nu o sa existe tara.”
Europa Libera: Domnule Taranu, dar nu este politizatarea disciplinei? Cred ca europenii încearca sa ne îndemne sa învatam istoria ca si matematica, ca si astronomia, ca si chimia. Sau nu?
Anatol Taranu: ,,A, nu, draga domnule Vasile, nu este asa si stii de ce? Europenii pur si simplu nu înteleg ce se întâmpla astazi în Republica Moldova. Ian întreaba-i pe francezi, pe germani cum au învatat ei istoria, când se constituiau statele nationale în Europa si ai sa vezi ca situatia era completamente diferita de ceea ce se întâmpla astazi.
Faptul ca astazi europenii au introdus astazi istoria asta integrata, istoria de globalizare, s.a.m.d. este absolut fireasca. Ei deja au depasit perioada statului national, ei s-au ridicat la un nivel cu totul diferit de ceea ce a existat de exemplu în secolul al 19-lea, în secolul natiunilor. Iar Republica Moldova, care este un stat în constituire si problema noastra este cum o sa ne constituim noi? În formula unui stat national, sau în formula unui stat polietnic, o societate polietnica.
Comunistii ne-au propus sa facem o societate polietnica, dar iata ca Europa ne semnaleaza: multiculturalismul, pe care s-a mizat atât de mult în Europa a falimentat. Nu cumva esecul acesta trebuie sa-l punem la baza statului moldovenesc? Nu trebuie sa uitam ca Republica Moldova continua sa fie un stat în cadrul de formare, în cadrul de constituire.
Si daca n-o sa întelegem acest lucru si o sa încercam sa atribuim Republicii Moldova perceptele unor state care de exemplu demult au depasit perioada unui stat natonal, cum sunt majoritatea covârsitoare a statelor europene, ma tem ca o sa dam gres. Noi aici repetam stii care model? Modelul Mongoliei, care putea sa treaca la socialism sarind peste perioada capitalismului.”
Cornel Ciurea: ,,Totusi, nu m-as aprofunda foarte mult în subiectele identitare, care reprezintî doar un aspect al suveranitatii noastre, sau a problemei suvernatatii, pentru ca ea nu poate fi realizata pe deplin. Din punctul meu de vedere exista trei capcane pentru suveranitatea Republicii Moldova. Din cauza acestor capcane nu vom fi înca mult timp un stat în toata puterea cuvântului.
Prima capcana ar tine de Transnistria. Si rusii vorbesc despre capcana suveranitatii în acest context. Ne-am creat ca stat, dar fara teritoriu. O parte din teritoriu nu ne apartine si nu putem realiza reintregirea. Atâta timp cât Transnistria va fi în afara Republicii Moldova, sau nu va fi controlata nu putem vorbi despre existenta unui stat si nu vom putea sa ne respectam propriul stat în sensul deplin al cuvântului.
O a doua capcana este cea despre care am vorbit – capcana identitara. Am creat un stat dar toate valorile acestui stat se afla într-un stat vecin, apartin unui stat vecin. Si de aici vesnica tentatie a abandonului propriului stat si miscarea spre Vest.
Si a treia capcana este capcana geopolitica. Ne-am proclamat stat cu viziuni europene, cu orientarea înspre Vest, înspre integrarea europeana, dar geopolitic apartinem Estului.”
Europa Libera: Dar si mental.
Cornel Ciurea: ,,Si mental, da, si cultural apartinem Estului. Si toate aceste capcane sunt capcane firesti, ele nu depind de vointa cetatenilor, nu are rost sa acuzi populatia Republicii Moldova pentru aceste vicii. Ele sunt de fapt rezultatul unei situatii concrete si nu exista solutii imediate pentru statalitatea noastra. Statalitatea noastra este o promisiune, de fapt. O statalitate mereu amânata.
Suntem ca poporul evreu, nu ne-am constituit înca ca stat, dar speram ca la un moment dat, la un punct de cotitura în istoriei se va produce acasta cotitura sau formare a statului nostru. Deci traim în aceasta perioada de suspendare între statalitate si altceva. Si suntem în cautarea acestor solutii, care nu vor veni în curând.”
Europa Libera: Vreau sa va îndemn sa încercam totusi sa facem un inventar al beneficiilor si eventual al sacrificiilor pe care le presupune independenta. Dumneavoastra, domnule Ciurea, vad ca ocoliti independenta si puneti mai curând semnul egal cu suveranitatea.
Cornel Ciurea: ,,Suveranitatea este un concept mai cuprinzator, care include si independenta, dar include si multe alte lucruri.”
Europa Libera: Din pacate nu avem acuma timp sa nuantam, pentru ca Moldova si-a proclamat întâi suveranitatea, dupa aia independenta.
Cornel Ciurea: ,,Dar în mod logic trebuia sa fie invers. Modul cum formulati întrebarea – propuneti un sacrilegiu. În sine ideea de suveranitate si independenta reprezinta un dar nesperat, care ne-a fost dat noua moldovenilor. Sa te gândesti în termeni economici de cost-beneficiu mi se pare o misiune imposibila. Cu totii trebuie sa ne bucuram.
Exista un mare avantaj din faptul ca moldovenii, un popor neobservat de nimeni pe parcursul întregii istorii, la un moment dat a devenit un stat. Sunt multe alte popoare, mult mai mari, ma gândesc la kurzi în primul rând, care nu au aceasta fericire si doresc cu orice pret sa devina un stat si nu pot sa o faca.”
Europa Libera: Sau tatarii din Rusia...
Cornel Ciurea: ,,Sau tatarii din Rusia. Deci din punctul asta de vedere sa te gândesti la costuri mi se pare, dupa cum am zis, strigator la cer.”
Europa Libera: Dar eu nu am vrut neaparat costuri economice. Am vrut de exemplu beneficii în sensul ca, fiind independent, poti sa-ti construiesti politica externa, astfel încât sa te dai prieten cu cine e mai puternic, asumându-ti riscurile sa deranjezi pe cineva care este la fel de puternic. În sensul asta ma gândeam: cu ce te avantajeaza când esti un stat independent?
Cornel Ciurea: ,,Eu cred ca tocmai argumentul, pe care l-am înaintat anterior, de suveranitate ca un cadou nesperat, nu functioneaza în cazul statului nostru. Si lumea vede mai curând dezavantajele suveranitatii. Dezavantaje însemnând, nu stiu, frontiere si imposibilitatea de a ajunge în Europa, în Vest. Dezavantaje însemnând saracie mai mare în comparatie cu perioada sovietica, desi e o chestie controversata.
Deci, lumea vede doar dezavantajele suveranitatii, desi est o contradictie, pentru ca în mod normal ar fi trebuit sa vorbim despre suveranitate ca despre un bine absolut. Dar oamenii înca nu au simtit aceasta ofranda, care ne-a fost data, pentru ca înca simt aceste contradictii despre care am vorbit – Transnistria, unirea si geopolitica.”
Europa Libera: Dar este un numar de cetateni, care au simtit aceasta ofranda. Unul dintre ei îl avem în studiou. A fost ambasador la Moscova. Daca n-ar fu fost un stat independent, cred ca domnul Taranu nu ajungea ambasador.
Anatol Taranu: ,,Exemplul acesta al meu într-un fel demonstreaza avantajele unei suveranitati. Pentru mine suveranitatea în linii mari înseamna un lucru: poporul are dreptul de sinestatator sa-si decida soarta. Ar putea sa aleaga si o cale gresita de dezvoltare, dar a facut-o singur, prin propria sa vointa.
Independenta e putin altceva: independenta înseamna de fapt constituirea unui stat national. Iar statul în societatile si în cultura europeana niciodata nu a avut o valoare intrinseca sau - hai sa spunem asa - o valoare absoluta. Statele vin si dispar, popoarele ramân.
În acest sens suveranitatea desigur ca este o valoare, care nu ar trebui sa fie discutata. Daca un popor nu este capabil sa pretuiasca suveranitatea, înseamna ca acest popor nu prea are dreptul sa existe ca o entitate. Cât priveste statul: eu cel putin personal, sunt aici mai rezervat în ceea ce priveste valoarea statului ca o valoare absoluta. Pentru mine statul este o chestie mai secundara. În acest sens, vorbind despre avantaje si dezavantaje, cred ca noi moldovenii nu în deplina masura suntem capabili astazi sa constientizam valoarea a ceea ce se numeste suveranitate.
Iar independenta - sa vedem. Daca vom fi capabili sa folosim în deplina masura dreptul de a fi suverani si vom fi capabili sa construim un stat national, în care noi moldovenii, aceasta parte a românimii, ne vom simti bine, inclusiv minoritatile nationale care conlocuiesc cu noi în acest spatiu, pai foarte bine, sa existe acest stat. Daca nu vom fi capabili sa facem acest lucru, atunci ne asteapta unirea politica cu România sau, nu este exclus, ca ne asteapta unirea cu o alta entitate, dar în cazul acesta al doilea poporul moldovenesc cu siguranta îsi va pierde suveranitatea sa nationala.”
Europa Libera: Sau va reveni la tiparele sovietice.
Anatol Taranu: ,,Normal, despre aceasta si vorbesc. Iar contopirea cu România a statului Republica Moldova în cazul daca o sa ne asumam identitatea noastra istorica, ar însemna nimic altceva decât o suveranitate asumata deja într-o ambianta mult mai larga.”
Europa Libera: Celebrul vers: ,,Ca un strugure de poama stai pe harta Uniunii” - o deplina suveranitate si independenta pe ce continent ar trebui sa se obtina? Înteleg eu ca pledati si Dumneavoastra pentru strugurele de poama pe harta europeana, nu?
Anatol Taranu: ,,Ma tem ca este înca un drum lung de parcurs pâna la aceasta formula. Problema societatii noastre stiti în ce consta? Cu toate ca foarte multa lume aici blameaza ideea unirii, dar în ultima instanta aceasta unire sta acolo în departare ca o solutie salvatoare pentru Republica Moldova.
Esuarea oricarui alt stat ar însemna o catastrofa adevarata pentru oamenii care populeaza acel stat, cu consecinte imprevizibile. Pentur moldoveni chestia se rezolva într-un mod relativ bine. Nu reuseste proiectul statului national dintotdeauna ne asteapta solutia unirii politice cu România. Alta e în ce masura minoritatile nationale ar fi de acord cu o asemenea solutie.”
Europa Libera: Domnule Ciurea, strugurile de poama pe care harta îl vedeti?
Cornel Ciurea: ,,Totusi cred în perceptele geopolitice, ca statele nu se misca, sau se misca foarte greu pe harta. Daca s-a spus ca suntem un strugure pe harta Uniunii, atunci cred ca vom ramâne înca mult timp un strugure în aceasta zona. Îmi pare rau sa o spun, pentru ca sunt un promotor al integrarii europene, dar sunt si un adept convins al regulilor geopolitice.
Repet, în geopolitica statele nu se misca cum vor comentatorii politici. Si din acest punct de vedere pot sa spun ca vom ramâne în continuare victimele acestor capcane si dileme. Vom tânji, poate, dupa unire ca dupa o solutie salvatoare, dar vom avea întotdeauna minoritati care ne vor spun ,,niet”.
Vom dori reîntregirea statului, dar în acelasi timp vom face tot posibilul ca aceasta reîntregire sa nu se produca din cauza pericolului transnistrizarii. Vom dori sa mergem în Uniunea Europeana si sa traim ca ei, dar vom vorbi limba rusa si vom merge des la Moscova pentru ca sa ni se dea gaz, lumina s.a.m.d.”
Anatol Taranu: ,,Stimate coleg, ca sa ma refer cu putina ironie la remarca pe care ai facut-o referitor la comentatorii politici. Vreau sa te întreb, câti comentatori politici au prezis caderea Uniunii Sovietice prin ʼ86-87?”
Cornel Ciurea: ,,Evident, da.”
Anatol Taranu: ,,Si înca un model - Cipru în perceptia geopolitica este un stat integru, iar o parte a Ciprului este deja membru al Uniunii Europene, iar alta parte a Ciprului, care a dorit sa fie daca ar fi fost acceptata de partea greceasca, devenea, era astazi. Era de fapt statul reîntregit. Dar iata ca nu s-a întâmplat acest lucru din cauza cipriotilor greci.”
Cornel Ciurea: ,,Pai îsi Ciprul îsi are propriile sale capcane. Din cauza acestor lucruri Republica Moldova va ava de învatat aceasta lectie a suveranitatii si va trebui sa uite de solutiile mântuitoare, pentru ca ele nu sunt accesibile, ele exista doar în teorie. În practica, noi suntem condamnati sa existam ca un stat ciuntit si acest lucru va dura o perioada destul de lunga de timp.”
Europa Libera: Dar presiunea interna poate egala sau depasi presiunea factorului geopolitic pâna la urma?
Cornel Ciurea: ,,Pai nu poate, din aceasta cauza spunem ca am vazut oameni ca am vazut oameni în Piata Marii Adunari Nationale în ʼ89, dar spunem ca nu ei au fost factorul decisiv. Acelasi lucru putem vorbi despre Republica Moldova de astazi – da, existam ca stat, dar statalitatea nu ni se datoreaza noua, poporului din interior. Se datoreaza unei rupturi majore, care a avut loc la sfârsitul anilor ʼ80. Deci în mare parte, suntem victimele acestui joc geopolitic care se face în lume. Dar pe de alta parte nu avem alte solutii, trebuie sa fim actori activi. Pentru ca avem o viata de parcurs si în aceasta viata trebuie sa facem ceva.”
Anatol Taranu: ,,Stiti, eu pur si simplu am fost în sala si am votat Declaratia de independenta si vreau sa va spun ca daca nu ar fi existat factorul strazii, nu stiu daca unanimitatea care a fost demonstrata atunci în Parlament...”
Europa Libera: Relativa unanimitate.
Anatol Taranu: ,,Relativa unanimitate, da.”
Cornel Ciurea: ,,Dar strada a fost si la Kiev, strada a fost si în tarile central-asiatice.”
Anatol Taranu: ,,În Rusia n-a fost.”
Cornel Ciurea: ,,În Rusia a fost Eltîn, care a fost sustinut.”
Europa Libera: Domnule Taranu, totusi întrebarea vreau s-o formulez mai direct: factorul geopolitic este mai puternic decât presiunea care poate s-o exercite poporul, clasa politica. Vointa politica poate sa egaleze factorul geopolitic?
Anatol Taranu: ,,Poate. În anumite momente istorice poate. Si daca acest lucru se întâmpla, daca coincid mai multi factori, factorul geopolitic este nevoit sa dea înnapoi în fata presiunii interne. Dar aici sunt de acord cu colegul meu, ca în majoritatea covârsitoare a cazurilor în cotidian, factorul geopolitic este unul dominant, care de fapt determina inclusiv si arhitectura politica din interiorul multor tari.
SURSA: Europa Libera