În calitate de participant activ la lucrarile Comisiei, trebuie sa mentionez gradul înalt de implicare si scrupulozitate al membrilor comisiei, însa, simultan, îmi exprim regretul ca organele de drept nu au dat dovada de diligenta necesara pentru a investiga, cel putin la fel de aprofundat, evenimentele din acea zi.
Nu asi fi crezut vreodata ca institutiile statului Republica Moldova sunt incapabile sa gestioneze asemenea cazuri. Nu pot crede ca parlamentarii membri ai Comisiei, desi cu o anumita experienta fiecare, ar fi mai versati în domeniul investigatiilor operative decât colaboratorii competenti, pe care îi avem în toate structurile de forta.
Cu toate acestea, institutiile menite sa asigure legalitatea si ordinea de drept nu au fost capabile, nici pâna la aceasta data, cel putin sa formuleze unele concluzii intermediare, sau sa întreprinda masuri de investigatie oportune.
Din pacate, cazul din „Padurea Domneasca” a evidentiat, a câta oara!, functionarea dezastruoasa a institutiilor statului si faptul ca suntem înca departe de un stat de drept, în care institutiile statului îsi fac datoria, în afara ingerintelor politice sau altor factori de presiune.
Pâna în prezent, în organele puterii executive, este perpetuat sistemul comunist al indicatiilor telefonice apodictice, asemanator cu cel al conducerii, cu mâna de fier, al prim-secretarilor.
Este evident antagonismul comunistilor fata de valorile democratice, însa desconsideratia principiilor elementare ale democratiei, de catre unii promotori ai integrarii europene si edificarii unui stat de drept, developeaza ipocrizia si scârnavia morala a acestora.
Din pacate, multi demnitari nu au înteles, nici astazi, ca democratia are si unele reguli nescrise, neonorarea carora implica si o raspundere politico-morala.
Cu parere de rau, niciuna din persoanele publice implicate în incidentul supus investigarii nu a considerat de cuviinta sa-si asume responsabilitatea morala pentru abaterile deontologice comise, nimeni dintre functionarii participanti la vânatoarea ilegala, nu a depus cerere de demisie sau, cel putin, de suspendare din functie. Iar acolo, unde a existat lipsa de transparenta si chiar tainuire, din câte întelegem pâna acum, si-a facut loc si „maria sa, minciuna”.
Pornind de la dorinta de a parea în fata societatii total imaculati, protagonistii nostri s-au încurcat cu totul în declaratii si detalii ale nazdravaniei colective, lasând loc pentru foarte multe interpretari si comentarii, alimentându-mi convingerea ferma, ca a existat cu adevarat: ilegalitate, tainuire si minciuna.
Presa ne-a prezentat, în aceste zile liste lungi, cu persoane participante la vânatori dubioase pe teritoriul rezervatiei stiintifice „Padurea Domneasca”, printre care se regasesc fosti si actuali ministri, deputati, judecatori, procurori, persoane cu (înalte) functii de raspundere etc.
La fel, ca si în vremurile nefaste, nu prea îndepartate, când întreaga „verhusca” partinica si decizionala îsi dadea întâlnire la partidele de vânatoare, discipolii acestora din ziua de azi, nu (re)cunosc amoralitatea „sabantui-urilor” în arii protejate de stat, în compania unor personaje contraindicate.
Cum poate fi apreciata impartialitatea justitiarilor care vâneaza alaturi de justitiabili, prestanta alesilor poporului care chefuiesc împreuna cu oameni de afaceri, sau activitatea colaboratorilor silvici care împusca laolalta cu braconierii?
Din nenorocire, acest stil de viata boema, accesibil doar protipendadei cu conexiuni politice, dar fara apartenenta consecventa, mostenit de la prim-secretarii de partid comunist, a fost înzecit multiplicat pe timpul ultimei guvernari comuniste a clanului Voronin. Anume, în timpul „domniei” sale, Republica Moldova a devenit, de facto, unicul stat fara rezervatii stiintifice, acestea fiind transformate, prin mâna larga a premierului Tarlev, în rezervatii naturale, pentru a oferi sefului sau posibilitatea sa braconeze în voie.
Sunt convins ca, daca nu ar fi fost ajutat de (noii) sai prieteni politici, sa evite înfatisarea în fata Comisiei de ancheta, liderul comunistilor ne-ar fi putut oferi informatii pretioase referitoare la vânatoarea din preferata dumnealui rezervatie „Padurea Domneasca”?
Dar n-a fost sa fie, pentru ca vedem, cu ochiul neînarmat, ca în aceste zile Voronin este pregatit cu acribie, pentru rolul impropriu de „înger salvator” al tuturor moldovenilor.
Persoane avizate sustin ca în perioada mandatului tovarasului Voronin, toate vânatorile „de elita” erau supravegheate personal de catre primul dintre primii secretari si se desfasurau cu excese inimaginabile ale tehnicii securitatii si cantitatii impunatoare de trofee dobândite.
Desi legea interzice expres vânatul la mai putin de 500 de metri de frontiera, martorii declara în unison, ca locul preferat al lui Voronin, în rândul tintasilor, era chir primul de la Prut, la 2-3 metri de chinuita apa dintre frati.
Îmi este greu sa mi-l închipui pe Voronin, plimbându-se cu pusca încarcata, pe malul Prutului, imaginându-se, poate, în rol, de ultim bastion în calea „românismului expansionist” sau, poate, pur si simplu, septuagenarul comunist, cauta în adâncul apelor inspiratia pentru o ultima salva eroica?
De-o fi asa sau altfel, nu trebuie sa ne mire faptul, ca structura dominanta în viata politica a Republicii Moldova, a ramas neschimbata chiar si dupa 20 de independenta: politrucii de ieri si-au primenit cu succes hainele democratiei si valorilor europene si continua sa ia decizii în sânul naturii, între doua focuri de arma si un pahar cu vin…. sau, poate, vodca.