Daca ar fi sa comparam astazi Partidul Comunistilor din Republica Moldova, cu Rusia tarista, vazuta de Diderot, am vedea ca expresia „colosul cu picioare de lut” îi este tocmai potrivita partidului condus de septuagenarul general de militie, tot el brutar si adevarat expert în gogosi de tot felul.
Aceasta himera, aceasta fantasma a unui partid mare, puternic, „al tuturor”, se naruieste vazând cu ochii, observându-se tot mai lesne fata nemachiata a comunismului moldovenesc, cu o paloare cadaverica, numai buna pentru Halloween.
De când au fost lipsiti de „secera si ciocan” (aliatul lor cel mai devotat, simbol scrijelit cu acribie în mentalul colectiv înca de Lenin si Stalin) si de când au înteles ca în anul 2013 Republica Moldova va semna cu UE trei acorduri cât Siberia de mari, comunistii s-au developat, au devenit dintr-o data foarte nervosi, ies tot mai des din tâtâni, scuipa venin, iar în loc de idei si argumente, specifice unei opozitii parlamentare responsabile, articuleaza niste interjectii indescifrabile.
Înca din toamna lui 2009, la fiecare sedinta a PCRM, mai ales la cele unde participa liderii comunisti din teritoriu, Vladimir Voronin, ca un adevarat prezicator politic, un fel de baba Vanga moldoveneasca, proroceste sfârsitul iminent al AIE: la început a spus ca Alianta (Aliantu) se va destrama catre sfârsitul anului 2009, apoi a zis ca astrele au gresit un pic si acest lucru se va întâmpla pe 22 aprilie 2010, de ziua de nastere a „marelui Lenin”, apoi a zis ca în toamna, în primavara si tot asa, timp de trei ani, Voronin chinuieste activistii comunisti, care asteapta destramarea coalitiei, alegeri anticipate si revenirea lor la putere. Acum si portarul de la sediul PCRM din strada Nicolae Iorga, daramite comunistii mai rasariti, au înteles ca au fost manipulati de catre Voronin si compania, iar AIE va continua sa curete Republica Moldova de mrejele spurcate ale comunismului de ieri si de azi.
Puterea unui partid sunt, desigur, oamenii, însa la comunisti, din pacate pentru ei, cel putin în Parlament, au ramas doar juristi care au sustinut teza la „Dreptul colhozului”; profesori de limba româna, care cred ca traducerea româneasca a verbului „оформить” este „a oforma”, cuvânt inexistent în limba româna; au (au avut) fosti ministri ai Economiei care nu fac diferenta între Wati si Volti; sau fosti ministri, care de trei ani, nu au venit nici cu o idee sanatoasa, în schimb au reusit sa se bata badaranesti cu jumatate de Parlament sau Guvern.
P.S. În ultimii trei ani, am participat la zeci de întâlniri oficiale, cu deputati din parlamentele altor tari, si de fiecare data am observat un lucru straniu si totodata îmbucurator — deputatii comunisti, se jeneaza (asemenea unor neprihaniti, plini de pudoare) sa spuna raspicat ce partid reprezinta, folosind în acest sens formule neutre, precum: suntem „din partidul de opozitie”, „din cel mai mare partid”, „din partidul care a fost la guvernare timp de 8 ani”, „din partidul fostului presedinte al Republicii Moldova” fugind, ca de râie, de notiunea de „comunist”.
Oare când „rusinea cea de pe urma a comunistilor moldoveni” va „functiona” si în raport cu propriul popor, iar cei din PCRM, se vor stânjeni sa se numeasca comunisti, atunci când merg la Soroca, Hâncesti, Stefan Voda, Cantemir sau Sângerei?